De azi pe mîine, Feedback, Metehne româneşti, Texte şi pretexte, Şi totuşi...

Un an începător de ani de bine

Ce vă doresc și ce-mi doresc, pentru anul care vine? Știu, știm, cum a fost cel vechi și cei și mai vechi… Așa că… să avem un an cu „furnizori” de bine, un an fără defecțiuni și reparații majore, un an în care să ne putem privi liniștiți și cu încredere în oglindă. Un an fără ipocrizii, fără egoism, fără patimi și ură, un an mai puțin nervos, fără exclamări și cu „bună ziua, ce mai faci?”, un an cu mai multe cuvinte, dar și cu o memorie mai bună. Știm cum ne-a fost, ne-am mai deșteptat, așadar hai să începem un an, niște ani, cu minte bună. Un an începător de ani de verde, de dimineți și de soare, un an de suflet și inimă zîmbind, un an de timp bun, tihnit, pentru voi și cei din preajma voastră, vă doresc! Așa să vă fie de bine!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune! 🙂

De azi pe mîine, Feedback, Metehne româneşti, Nod în papură, Texte şi pretexte, Şi totuşi...

Dor de blogolume

(Foto: http://concentredebonheur.unblog.fr/)
(Foto: http://concentredebonheur.unblog.fr/)

Bloguri… bloggeri… draga blogolume. Țin încă, aici pe dreapta, un blogroll bogat, nețesălat din vremuri imemoriale. Și o bună parte din el, văd, e ca un insectar (sau fluturar?) în care au mai rămas doar boldurile, ace de oțel lucitoare. Nu știu de ce le mai țin, atîta timp cît ele nu-mi mai spun mai mult de: „… is no longer available.”, „blogul a fost eliminat” sau „blog protejat” sau „not found”… Și sunt destule. Ar fi ușor să le șterg, dar… Era o vreme, nu-i așa?, cînd blogosfera respira, cînd în ciuda subțirimii mijloacelor acesta era „locul” de tihnă și povești, de grație cu parfum de viață și amiciție. Și mă refer la blogolumea asta liberă, nefeliată de corporații, „specialiști”, vînzători, lideri de tot felul sau… influenceri. „Cealaltă” e altceva, doar un mall cu vitrine și instrumente, măsurabil în trafic și profit. Dominația like-ului asupra cuvintelor și sufletelor va fi fiind, mai devreme sau mai tîrziu, lovitura finală dată acestei blogolumi. Probabil de aceea tot mai mulți vom fi… „no longer available”, probabil de aceea mi-e tot mai dor de blogolume.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Crochiuri Cotidiene, De azi pe mîine, Feedback, Metehne româneşti, Nod în papură, Texte şi pretexte, Şi totuşi...

Tăietorilor flămînzi de aripi

Ia-ţi un timp şi aşează-te pe marginea şanţului, aprinde-ţi o ţigară fără filtru şi uită-te la pietriş, la firele de iarbă ieşite din asfalt. Prelung. Sau rezervă-ţi o masă şi-o umbrelă pe Corso şi lasă aburul cafelei să împrăştie ziua.
Nu simţi că inima-ţi atîrnă ca un bolovan în piept şi stă să crape, furîndu-le orelor timpul? Nu vezi că oamenii-s scurți, că uită, că se folosesc de vorbe și de gînduri ca de frînghii, păpușari ai păpușilor de cîrpă?… Îți pasă?
Lasă-te sclav soarelui, mulţumescului, privirilor, zîmbetelor, deschide-ţi geanta şi lasă cuvintele să cadă pe asfalt. Dă-i tihnă textului să se desfacă și să se rotunjească rotund.
Nu vezi c-a mai trecut un sfert şi că numărătoarea e inversă? Aşa că ia un tren, oarecare, fără bilet, ia-ți o cușetă plină de perne, spre niciunde. Lasă-ţi pantofii la intrarea în parc şi umblă cu picioarele goale și șterge șotronul cu talpa. Urcă pieptiş pînă-n buza prăpastiei, acolo unde era derdeluşul copilăriei şi priveşte în jos, de unde vine tentația zborului. Întinde-te în iarba crudă şi agaţă-ţi ochii de vîrfurile brazilor în ciuda gravitaţiei. Lasă-te-mbrăţişat de îmbrăţişările nepermise, de ispititorii genunchi neştiuţi, în ciuda regulilor slute. Lasă să-ţi mai crească o aripă şi sfidează-i cu ea pe tăietorii flămînzi de aripi. Uită şi uită-te, netrăieşte-i şi trăieşte-te! Lasă-te trăit de necunoscutele fierbinți ploi ale clipei.
Inima-ţi atîrnă, încă, de gât ca un bolovan uscat agăţat de-un ştreang. Cui îi pasă de toate astea? Cui îi pasă de paharu-ţi de apă e plin sau gol sau că-i ultimul? Cine-ar fi ipocritul să-ţi ceară socoteală? Pune-ţi armura clipei îndrăgostite şi stropeşte-o cu vin şi cu parfum de liliac!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune! 🙂

Şi… CATCHY! 😉

Feedback, Metehne româneşti, Nod în papură, Texte şi pretexte

Despre ţoape. De Sărbători…

Se zice că zilele astea, de Sărbători, ar trebui să ne fie unele de tihnă. „A tihni… tihnire”… mă gîndesc… adică să-ţi priască ceva, să-ţi cadă bine… Mda… zilele astea toate ar trebui să ne dea senzaţia asta cu toate neajunsurile care ne înconjoară, referindu-mă la cele lumeşti, la lipsuri. Şi pentru a simţi aşa am deprins fiecare un fel de a ne purta, astfel încît respectînd tihna celorlalţi să ne-o dobîndim pe a noastră. Şi mai mult de atît, întinzînd o mînă, înţelegînd o greşeală, făcînd mai uşoară cu ceva ziua cuiva, zi care se vede a fi mizerabilă pentru acela, cred că am dovedi că înţelegem tihna acestor zile. Nu mă gîndesc la toate astea din cine ştie ce zel moralizator sau pentru a proslăvi şi eu nu ştiu ce pilde creştine legate de Sărbători.  Aş uza şi eu şi mai mult înţelesul acestora…  Apoi cred că suntem foarte zgîrciţi arătîndu-ne generoşi doar de Sărbători, ca şi cum am vrea să demonstrăm ceva anume, ceva ce nu putem dovedi în restul zilelor…
Scriu toate astea fiindcă în aceste zile, chiar mai mult parcă decît în alte dăţi, am întîlnit şi întîlnesc destui ţopîrlani şi destule ţoape care, pîndind o slăbiciune, o eroare, un moment tensionat, o criză (fie ea şi de timp) se năpustesc de la înălţimea unor… „superiorităţi” şi „competenţe” conjuncturale asupra unui om pentru a demonstra, administrativ, cine este şeful, pentru ca respectivului să-i… tihnească cu vîrf şi îndesat zilele astea. Şi dacă asta se întîmplă după ce „sclavul” le trage la jug, paişpe ore pe zi, uitînd de sine şi că are o casă şi o masă care-l aşteaptă, acum de Sărbători, cu atît mai bine!
Ştiu că Iorga avea o vorbă: „numai nenorocirea altuia poate face bucuria invidiosului” şi eu aş înlocui aici invidiosul cu omul mic, mărunt, sterp sufleteşte. Cred că micimea e mult mai mare, „mai pe măsură” acum, de Sărbători… În asta o sta „fericirea”, tihna şi „colindul” Sărbătorilor lor ;)!
Toate cele bune!