De azi pe mîine, Feedback, Metehne româneşti, Nod în papură, Texte şi pretexte

Fără subiect

Primesc mailuri fără subiect, de la expeditori necunoscuţi. Cum primesc si apeluri telefonice de la expeditori necunoscuţi, probabil, tot fără subiect. Desigur, primesc si mailuri de la expeditori cunoscuţi, tot fără subiect. La telefoane nu răspund, aşa că nu am de unde şti subiectele. Mailurile le deschid (nu din curiozitate!) deci nu mă interesează, fiind, cum spuneam, fără subiect… Şi dacă aflu subiectele îmi vor fi mai cunoscuţi şi expeditorii? Probabil nu, din moment ce consideră că nu se cuvine să mi se adreseze cu un subiect.
Cred că am mai scris despre această nedumerire a mea. Un subiect ar putea fi un „Bună ziua, ce mai faci?”. Un subiect ar putea fi, cred, chiar şi o încheiere: „O zi bună. La revedere. Pe curînd!”. Un subiect ar putea fi chiar şi mai personal, ceva de genul: „Ce căldură mare, monşer!”. Sau ar putea măcar să-mi spună ceva muzical despre… tobe, djembe, doumbek, darbouka, tamburine, cajon, bongos, congas, cazan, premier, cinele, beţe, shakere, marakas, xilofoane, perii, clopotei!
Da ştiu, dă bine să fim impersonali, cît mai impersonali, cît mai superior exclamanţi sau interogativi (după caz) referindu-mă la eventual multele şi nervoasele semne de exclamare şi de mirare care ţin loc de subiect. Ştiu, desigur, nu mai avem timp, nu mai avem gînduri, nu avem trebuinţă de gramatica comunicării sau a sentimentelor. Şi din asta vine şi avantajul de a nu ne mai fi necesară nici măcar memoria.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

De azi pe mîine, Feedback, Metehne româneşti, Nod în papură, Texte şi pretexte, Şi totuşi...

Firescul zilei. Masaje patriotice

Românii trăiesc. Românii trăiesc din plin. Amar, dar trăiesc, cenuşiu, disperat, cu pasiune, cu furie, cu ură, săraci, trădaţi, tremurînd de frig, cu dragoste nebună trăiesc! Ar fi aberant să creadă cineva altceva. Am văzut o înmormîntare zilele astea, o înmormîntare liniştită, fără bocete, sobră, civilizată, de oameni senini. Apoi am văzut un alai de botez, şi ăsta calm şi fără strigături, de oameni curaţi. În piaţa oraşului, lîngă bradul convenţional al sărbătorilor grăbite,  tîrg de bunătăţuri eco, lume multă, în ciuda frigului, aproape la fel de multă ca la hypermarket. Muşterii cu zîmbet pe faţă, semn că merge treaba. Am călcat apoi prin cele trei sau patru librării din centrul oraşului, fără să caut ceva anume… Îmi place ca uneori să mă pierd citind alandala titluri iar parfumul şi culorile de cerneala ale coperţilor îmi funcţionează ca un soi de dezinfectant pentru ochi, respiraţie şi gînduri. Toate aceste librării erau pline de oameni mai mult sau mai puţin bezmetici decît mine, mai mult sau mai puţin… crizaţi. „Românii trăiesc…” mi-am zis, ieşind în aerul tare de sfîrşit de noiembrie, de sfîrşit de alt an, de început de iarnă, de duminică. Aer de trezire, de viaţă, aer rece de indiferenţă acolo unde trebuie (pe unde-şi împart unii bugetele pentru huzur) şi de strîns din dinţi de mers mai departe, acolo unde trebuie (pe unde rumânii trebuie să-şi poarte singuri de grijă). Şi ce e superb e că toate astea se întîmplă departe şi absolut paralel cu aceia care, din globurile lor de sticlă, vor cu tot dinadinsul să ne aplice abstracte tratamente de viaţă sau penibile masaje… patriotice doar la, cum altfel?, ore de maximă audienţă fix de 1 Decembrie. Fără să mă simt peste noapte mai român în România, fără să storc semnele de viaţă ale României văd că viaţa merge mai departe, şi cît de simplu… În fiecare zi.

Servus, Blogolume!
Cody desenează o lume nebună, da’ dragă lui şi… nouă 😉 Lilick îmi arată o pagină neştiută cu un cărturar: Ion Căianu. De la Sibilla aflu despre un apostol al neamului:  Sfîntul Arsenie Boca.  Alin îmi traduce managementul în… româneşte ;)…  Ela mă poartă în căutarea unui tom greu prin… bibliotecă. O iluzie găsesc la Tavi;)… De la Andi aflu că Romeo şi Julieta sunt de găsit la Mizil! 😉 Pe Gala o regăsesc cu bucurie premiată între coperţile unei cărţi. Un bun început. Despre o coborîre şi despre o… urcare aflu de la Gabriela, căutînd, găsind veşti optimiste.  Cum poţi strînge totul într-un buzunar învăţ acum de la Paul… Accesorii, enervări, condimente descopăr la Ilana… Un Minulescu mă aştepta la Răzvan… Un cîntec blînd, de la DeeaLia îmi dă semne din cărţi… Să ne citim, aşadar… Rose a găsit urmele lui… Freddy la Montreaux… „Verbalizarea unui adio”, o descopăr la Evergreen… O fiinţă de transparent cleştar? Camelia tocmai ce o desenează… Sorina îmi zice că litera poate fi drog sau poate mult mai mult… Cum se merge înainte aflu de aici, de la Ioana