Ţigara de seară

nu era nici de dinainte, nici de după ceva.
dinainte de ce, de după ce să fi fost?
era ţigara de seară-mpărţită cu străzile din jurul blocului,
cu spaimele din gîtu’ zilei, cu numerele de înmatriculare
BV06RAU, B111RUT, B de la bîntuiri, dinspre chioşcul de tutun
dintre cele două tomberoane verzi.
ţigara din gîtu’ serii,
doar fum împărţit cu pisicile vagaboande,
cu cîinele cartierului de sub balcon, bătrîn,
cu umbra portocalie a porumbeilor.
doar fum.
nu mai e.
ce era rău în asta?

http://www.artflakes.com/en/products/smoke-and-sunlight-mingle-on-a-street-in-trinidad
Foto: „Smoke and sunlight mingle on a street in Trinidad“ by Sami Sarkis Photography (www.artflakes.com)

Blues cu cireşe

fără de teamă-ţi strîngi amanţii
prin cafenele de dans nebun,
pe toţi odată,
dar noaptea trece
tristeţe oacheşă
şi ca un fum te pierzi
pe pragul cu cireşe-nzăpezite.

iarnă, visezi
să-ţi vină odată
mînzul uitării albe
din tine să se-adape,
izvor fără cuvinte
pe un pervaz cu flori.

Terifianta letargie. Lobotomie

Se întîmplă să fii gol şi toate cele din jur să fie goale… Se întîmplă să ai senzaţia că toate, dar absolut toate, au fost trăite şi spuse, de alţii sau de tine… În astfel de momente sau de zile la rînd totul devine deznădăjduitor de banal, dacă acest „tot” a avut vreodată vreun sens. Starea asta îţi poate paraliza reacţiile, acţiunile aşteptate, scopurile şi ai vrea ca memoria să-ţi fie ştearsă pentru a putea trăi mai departe impregnînd-o cu altceva. Însă asta nu e posibil altfel decît cu riscul unei lobotomii. Atunci aştepţi să-ţi treacă. Ai mai făcut asta şi a trecut… Dar te cuprinde o spaimă: parcă de data asta minciuna durează prea mult. Parcă foaia de hîrtie te sfidează batjocoritor de albă…

George Boitor
Letargie

Trecem pe străzile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheamă boare.
Un nimeni imens se roteşte în jur,
Cenuşa oxizilor de fiere încinse.
Se leagă absurd străzile tuturor
Romelor vechi şi invinse.
Fad ireal.Oraş crepuscular,
Făra flori, fără gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiinţele în letargii terestre…
Şi totuşi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singurătatea din ei şi din noi
Face străzile atât de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porţi.
Trezeşte-i, trezeşte-i şi minte-i
Că vindem coroane şi morţi.

Terifiantă

Se deschide o uşă de piatră-ntre noi:
Toate sunt cum le ştiu, cum le ştii.
Liniştea-şi dansează ceţosul contur…
Scrinul e mai negru puţin, masa
Mai scundă, mai albă, mai rece.
Ramele s-au subţiat. Portretele ţipă
-Dar nici unul nu are aripă.
Paşii prin casă răsună aproape la fel,
Numai cuvintele mele par mai străine
Lunecând alături de ţel.
Toate sunt cum le ştii. Obiecte
Care nu pot să umble, să zboare.
Scrinul, şi masa, şi lămpile mor
Căutându-te fără somn, fără zi.
O tăcere nebună se adună în ele.
Desfăcute în fibre, sertare, surcele,
însingurate încet obiectele mor
Alături de, nescrise, poeziile mele.
Iar noi murim chemaţi de moartea lor.

Nu am mai căutat de ceva vreme poeţi, poezii, nici prin praful bibliotecii, nici aiurea…  Azi, ca o îndreptare, mi-am adus aminte de George Boitor, poetul şi prozatorul sătmărean din Supuru de Sus, un nonconformist şi un autodidact care s-a sinucis prin 1976 din prea multă singurătate şi neînţelegere, cred. Şi erau nişte vremuri mai puţin nesigure care nu-ţi permiteau luxul neadaptării… Mi-am adus aminte de el căutînd nişte însemnări despre „boema” braşoveană de dinainte de 1989, Boitor fiind şi el trecător prin oraş o bucată de vreme. Din păcate şi el este printre marii scriitori puţin cunoscuţi şi reamintiţi, neavînd azi nici măcar o pagină pe Wikipedia sau prea multe referinţe găsibile pe „sfântul Google”… Probabil ăştia sunt, mai curînd, poeţii, asemeni zilelor lor: ca fumul de ţigară… Şi oricînd ar putea fi ultima ţigară!

Servus, Blogolume!…
… şi mulţumesc din nou gîndurilor voastre, dragilor şi dragelor la postarea-mi penultimă (şi atît de veche deja!).
Onu le şterge unora misoginismul de pe faţă… nu şi complexele însă 😉 Vania are o soluţie pentru creşterea pibului! 🙂 Roxana publică un text al Lui Eliade, text de o dureroasă actualitate…  Mircea a găsit un spam… nesimţit. Cum altfel? 😉 Camelia face loc rîndurilor unei prietene. Faină idee…  Starea de nisip, (şi) la Cella… Un duet mai… pisicesc găsesc la Aurora 😉 Poezia vindecă, da, în… convieţuiri! Drumurile oamenilor sunt prea netede şi au prea multe benzi către… moarte. Un gînd… lupesc despre oameni, la Cristian. Karla pregăteşte înfloririle de la anu’, de vara viitoare. Superb gînd! Rodul cuvîntului, la Camelia, în blogul omului frumos. Impresionantă povestea lui Zolty, şi poveştile Bogatei şi toate întîmplările lor! Bun găsit, Petru! Mirela mă îndeamnă să mă joc cu toamna. Da, am de gînd să o fugăresc puţin pe străzi 😉 Picturi, culori, enciclopedie, la Gabi… Cărţile încep să se… citească în Clubul de Lectură! 😉 Iar Brightie mă ispiteşte cu un film: Katalin Varga.  O călătorie prin oraş, prin oricare oraş, aş zice eu, recomandă Lia. Tot un fel de leac pentru… tot şi toate! Deea, aici se… suspendă o vreme din… blogul feminin…  O vreme, sper… Evenimente turdene, cu şi la Zamfir.  Andrei e… recidivist. A folosit iubirea-n… scopuri personale! O da!… 😉 Un cîntec, un gînd, imagini clare, găsesc la Carmen…  Vali mă lămureşte cum vine treaba cu televizoru’ şi cu grăitorii la naţiune. Cu cît spun mai puţine cu atît sunt mai căutaţi! 🙂 Aşa e, Teo, cîteodată – sau tot mai des!? – suntem doar nişte maşini de scris… Uneori ne scriem şi pe noi…
Seara bună! Bună dimineaţa!

Nervi de Bran. Răvăşiri

Această prezentare necesită JavaScript.

Îndemnaţi de decupajele gălbui ale soarelui printre norii gri şi, pe ici pe colo, ameninţător de negri, de aerul încă blînd al unei toamne înţelegătoare am pornit azi spre „Răvăşitul Oilor”, la Bran. Poate cu speranţa secretă că aşa ne vom lăsa propriile răvăşiri în urmă am nimerit, după un drum, prevestitor foarte aglomerat, într-un bîlci obositor (plin de deşertăciuni, desigur!). Ne-am avîntat prin marea de curioşi ferindu-ne cu greu de coate şi călcături pe bombeu încercînd să luăm pulsul celor vreo trei „pieţe-eco” brănene. Grea intreprindere. În detaliu privind lucrurile nu pot să nu-ţi bucure ochii, mirosul sau papilele gustative stivele de caş, de burdufuri în scoarţă de brad, de pastramă revărsată peste mese, de must, vin fiert sau alte licori mai tari… Totul însă într-o devălmăşie neaoşă şi cu prea puţine semne de sărbătoare, de bucurie, aşa cum te-ai aştepta să găseşti la un asemenea moment al transhumanţei… Nimic şi nimeni nu-ţi spune „ce e aici”, ce se întâmplă şi de ce răvăşitul ăsta ar fi altceva decît un banal tîrg săptămînal. Nu mă îndoiesc că aş fi găsit toate astea, cu acelaşi fum, în orice altă piaţă, fixă sau mobilă, din oraş, e adevărat poate cu 10 lei mai mult per kilogramul de produs şi poate cu un pic de mai multă grijă privind… estetica şi igiena. Acelaşi marketing ţărănesc, căzut de mult din inedit şi imaginaţie, încrîncenat şi neapărat crizat, după toate inspidele, imbecilele reguli de supermarket: „Cel mai!… Cea mai!…” 🙂
Altfel, bag de seamă că Branul a devenit tot mai cosmopolit, mai fiţos, mai nervos, mai departe de istoria pe care o are, şi e un loc în care e imposibil să găseşti un loc de parcare atunci cînd ar trebui, adică în momentele lui de profit maxim ;)…

Servus, Blogolume!
La mulţi ani oraşului de cuvinte al lui Cati! Da, şi blogurile au vîrstă, viaţă, bucurii şi beteşuguri 😉 Despre cum vine treaba cu birjăreala, la bulevard sau pe uliţele Bucureştilor, aflu de la Manole… Nici aici nu e chiar altfel, doar că drumurile sunt mai scurte şi nervii n-au timp să se încingă, mai ales că sunt şi ceva mai… molcomi 😉 Mirela-mi spune, frumos, despre Gabi şi ale ei meşteşugite jocuri de culori, cuvinte, muzici şi mai ales suflete…  Karla-mi aşterne în faţă un întreg salon, cu parfum, cu farmece, cum altfel decît… pariziene 😉 Emoţii paterne, la Onu… fără prea multe alte cuvinte… Daurel îmi zice despre costurile… hoţiei şi despre cum pote fi ea scoasă din străfundurile economiei subterane!  :)… Despre… etichete habar n-am, le folosesc după cum îmi sună adică după ureche, fără vreun scop anume 😉 La Caius regăsesc dicţionarul ritmat de rime al lui… Vania 😉 Iar Vania se pergăte;te, din nou, de… alegeri. Deh, vine iarna! 😉 La Dumitru nopţile nu sunt la fel, coşmarurile da… Da, Anamaria… de cele mai multe ori paginile se întorc extrem de greu… şi nu de puţine ori ele rămîn neîntoarse… Încă o cronică de disc, de muzichie adevărată de la Brush… dintr-o enciclopedie pe cale să se contureze.  Gina aduce valsul dintr-un cufăr bogat de amintiri… Zamfir Turdeanu’ schiţează, reportericeşte, starea transportului de la… faţa locului 😉 Toate-mi sună cunoscute, c-o fi la Turda sau… aiurea 🙂  De la Sebra aflu un punct de vedere despre shoppingul în doi… Da, aşa e, e greu de ales, de unul singur, sosul de roşii la… Kaufland! 😉
Toate cele bune!