Un an începător de ani de bine

Ce vă doresc și ce-mi doresc, pentru anul care vine? Știu, știm, cum a fost cel vechi și cei și mai vechi… Așa că… să avem un an cu „furnizori” de bine, un an fără defecțiuni și reparații majore, un an în care să ne putem privi liniștiți și cu încredere în oglindă. Un an fără ipocrizii, fără egoism, fără patimi și ură, un an mai puțin nervos, fără exclamări și cu „bună ziua, ce mai faci?”, un an cu mai multe cuvinte, dar și cu o memorie mai bună. Știm cum ne-a fost, ne-am mai deșteptat, așadar hai să începem un an, niște ani, cu minte bună. Un an începător de ani de verde, de dimineți și de soare, un an de suflet și inimă zîmbind, un an de timp bun, tihnit, pentru voi și cei din preajma voastră, vă doresc! Așa să vă fie de bine!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune! 🙂

Anunțuri

Textele de interes personal

Poţi ajunge la un moment dat să supravieţuieşti, să respiri, din propriile texte vechi. Văd că nu sunt puţini cei care aduc zilei curente „repost-uri”, desigur acestea potrivindu-se perfect cotidianului. Normal, aparent nimic nu e nou în peisajul zilei de azi faţă de cel al zilei „de azi” de acum doi ani sau trei. Iar o asemenea privire, dincolo de a fi pur şi simplu leneşă, îţi poate da şi iluzia confortabilă a încremenirii în vîrstele şi stările alea de atunci… Mă întreb însă cît de „bine” sau de „corect” sau de „normal” e, pînă la urmă, să „trăieşti” în şi din texte, cu sau fără ghilimele? Şi nici măcar texte care te-ar face vreodată măcar vreun scriitoraş sau… simbriaş în ale scrisului, adică măcar cu o umbră de remuneraţie de pe urmele lor! Dar poţi măcar astfel „trăind” să te „bucuri” de efectul Placebo al textelor pe care le scrii, reamintindu-ţi-le (!), cu justificarea că găseşti în asta un tratament, că le foloseşti aşa pentru uzul psihic… intern? Miraj, Fata Morgana? Sau imaginea cartofilor crescuţi şi stafidiţi după o iarnă în beci? La ce bun, aşadar, textele de interes personal, cu atît mai efemere cu cît ele circulă exclusiv prin biţi? (Vechi sau noi, nu mai contează!) Ca purgative? Pentru salubritate? 😉

P.S. – E doar o simplă retorică aici. De interes personal. Muzica-i cea care contează!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!