Al doilea genunchi al lumii

Cu sifon

„Ce să-ți iau de la Cooperativă?”,
te-ntrebam.
„Umple sifonul
și un carpați
și creveți
și-un sirop de zmeură.”
Era în locul acela,
numit „la crucea nuștiucui”,
în curba dintre biserică și
Căminul cultural.
La pas puteai face un sfert de oră
pe drumul principal,
dacă n-aveai chef să faci un ocol
pe deal.
Cooperativa nu mai e
și nici sifon
și nici tu nu mai ești.
Nici brazii nu mai sunt.
Pentru el, pentru ea,
toate astea n-au fost,
nici măcar n-ai existat.
„Unde se duc postările astea
cînd se duc”,
atît i-aș întreba.

Al doilea genunchi al lumii, Poezii vechi şi noi

Ţigara de seară

nu era nici de dinainte, nici de după ceva.
dinainte de ce, de după ce să fi fost?
era ţigara de seară-mpărţită cu străzile din jurul blocului,
cu spaimele din gîtu’ zilei, cu numerele de înmatriculare
BV06RAU, B111RUT, B de la bîntuiri, dinspre chioşcul de tutun
dintre cele două tomberoane verzi.
ţigara din gîtu’ serii,
doar fum împărţit cu pisicile vagaboande,
cu cîinele cartierului de sub balcon, bătrîn,
cu umbra portocalie a porumbeilor.
doar fum.
nu mai e.
ce era rău în asta?

http://www.artflakes.com/en/products/smoke-and-sunlight-mingle-on-a-street-in-trinidad
Foto: „Smoke and sunlight mingle on a street in Trinidad“ by Sami Sarkis Photography (www.artflakes.com)
Al doilea genunchi al lumii, Poezii vechi şi noi

Viaţa-n vagon

despre oameni aş vorbi
şi despre canelurile fine,
pline de resturi, ale bocancilor lor.
şi despre viaţa-n vagonul
de clasa a 2-a,
călătorie
dintr-un compartiment în altul,
înţepenită-n
mijlocul cîmpului.
toată viaţa.

Al doilea genunchi al lumii

marți

marțea
vorbesc
cu nichita,
pe skype,
pînă tîrziu.
el zice
și eu notez.
sunt băiatul cu pizza,
cu florile,
băiatul cu papetăria.
creioane, pixuri, cărbune
și hîrtie de fax
pentru autografe.
la sfîrșit zice:
flavius, respir. respir.
și eu: respir.

Al doilea genunchi al lumii

luni

la 8 dimineaţa
luam amîndoi cinciul
de pe Berzei pînă aproape de Unirea
cînd, la pas, pe Eroilor
mă-ntreba de soarta
ziarelor din oraş.
nici depresive, nici nevrotice,
un pic obosite,
îi spuneam într-o doară,
ca o acoladă, pînă ce,
pînă cînd i-am rămas dator
c-o frumuseţe de ferpar,
la o aruncătură albă de băţ
de poza din care mă priveşte,
jovial şi tînăr,
bodiu andrei.

Al doilea genunchi al lumii

duminică

nu-i despre nefăcute
și dispreț,
despre țăcăniți,
nervi,
isterii,
deshidratări,
priviri fixe
și pustiu profit,
ci invers ar fi,
că-i duminică, palerule,
cantonierule,
galbenă și caldă,
de crescut
jumătăți de cuvinte
și gînduri cu mînecă scurtă,
pe-un peron de făgăraș.

Al doilea genunchi al lumii

sîmbătă

sîmbăta-i un ied ieşit din rîu,
așa cum se scurge mustul
de pe pulpele despletite.
ce dropii mai alungă
dimineaţa luna prin oraşe,
fănuş, frumos nebun?
carafa toamnei abureşte
vara, frumos şi blond nebun!