Dispărute, Genunchiul Lumii, Poezie, Poezii vechi şi noi, Recuperate

Poetul ca şi călăul…

Vindecat se ascute cuţitul
pe gîtul gros şi spălat,
pe semnul din sliex…

Coboară un cufăr pe ape, se sperie corbii,
din gură le ţes roiuri îmbujorate de iepuri,
culcuş de pelin cu ghete stîlcite.

Se bat înspre ţărm pelicani cu măduva suptă,
căţeii pămîntului muşcă nisipul cu ochii umflaţi,
timpului i se opreşte o meduză în gît,
se-nnăbuşă focul cu manechine de plastic,
transparenta caleaşcă se-opreşte…

Din ochi îşi stoarce pucioasă,
doar rochia-i galbenă se vede şi
trei degete de la o mînă:

„Priviţi cum coboară călăul
cu coşul sub braţ!
Priviţi cum îşi şterge în mare securea!
Priviţi cum pe gît îi cade un laţ
şi sarea duios îi frînge spinarea!…”

(Foto: El Greco – Laokoon)

Alb şi negru, Dispărute, Femeie, Genunchiul Lumii, Nud, Poezii vechi şi noi, Recuperate

Nud

Spre seară, se făcea că privesc
printr-un ochi de peşte spre mal.
Din obraz îi curgeau liniştit picături de otravă.
Era de parcă oboseala o răstignise
ca pe un cal în pîntecul morţii

şi ochiul de peşte era tot mai greu,
tot mai închisă fiinţa-mi privitoare din ochi…

De abur, genunchiul ei, în mijlocul
palmelor mele, parcă ar fi coborît din naştere,
luminîndu-şi coapsa rotundă,
cu flori în pripă…

Nude woman lying on rock in mist
 
 

(Foto: Nude woman lying on rock in mist, picapp.com)

Genunchiul Lumii, Poezie, Recuperate

Genunchiul Lumii

Am şters cu mîneca îngheţată
laptele scurs peste masă, era un fel de dor
născîndu-te din pîntecele lunii…
Apoi te-am văzut, întreagă în minunea de oglindă
răsfrîntă peste mare, blondă…
Pierdusem harul cuvintelor virgine,
cînd căutînd paianjeni blînzi, greieri
sfioşi, moluşte, pe tine te-am găsit,
ascunsă printre frunze ţinînd în palme
genunchiul lumii, tînăr. 

 

Genunchiul Lumii, Poezie, Recuperate

Genunchiul Lumii

Am şters cu mîneca îngheţată
laptele scurs peste masă, era un fel de dor
născîndu-te din pîntecele lunii…
Apoi te-am văzut, întreagă în minunea de oglindă
răsfrîntă peste mare, blondă…
Pierdusem harul cuvintelor virgine,
cînd căutînd paianjeni blînzi, greieri
sfioşi, moluşte, pe tine te-am găsit,
ascunsă printre frunze ţinînd în palme
genunchiul lumii, tînăr. 

 

Al doilea blog, Blogolumea, Blogosfera, Genunchiul Lumii, Poezii vechi şi noi

Al Doilea Genunchi Al Lumii

Fiindcă o lume întreagă e greu de priceput ca avînd un singur genunchi... Fiindcă uneori şi atunci cînd eşti căzut, ai nevoie de doi genunchi pe care să şezi sau cu care să te tîrăşti. Fiindcă îngenunchierea are şi ea nevoie de un sprijin întreg. Fiindcă odată căzut în genunchi îţi trebuie un refugiu în plus în care să te poţi ridica. Fiindcă, poate, poţi avea surpriza de a fi fost căutat pe altă cale de intrare spre lume…
Apoi, aici vor fi, mai ales, poeziile din Genunchiul Lumii, cu tot cu Apa tăcerii lor, aduse ceva mai la lumină şi mai uşor de zgîndărit cu degetul sau cu alte cuvinte…

Al doilea blog, Blogolumea, Blogosfera, Genunchiul Lumii, Poezii vechi şi noi

Al Doilea Genunchi Al Lumii

Fiindcă o lume întreagă e greu de priceput ca avînd un singur genunchi... Fiindcă uneori şi atunci cînd eşti căzut, ai nevoie de doi genunchi pe care să şezi sau cu care să te tîrăşti. Fiindcă îngenunchierea are şi ea nevoie de un sprijin întreg. Fiindcă odată căzut în genunchi îţi trebuie un refugiu în plus în care să te poţi ridica. Fiindcă, poate, poţi avea surpriza de a fi fost căutat pe altă cale de intrare spre lume…
Apoi, aici vor fi, mai ales, poeziile din Genunchiul Lumii, cu tot cu Apa tăcerii lor, aduse ceva mai la lumină şi mai uşor de zgîndărit cu degetul sau cu alte cuvinte…