Un Centenar ratat

„Vom avea de sărbătorit în acest an câteva date de aur. În sunetul festivităților, cel mai semnificativ semnal sonor pe care îl putem da ar fi un minut de tăcere (…) pentru ca România mea să devină România noastră”, spune într-un document strategic, de Stat…
Și tăcere a rămas… Și o sumă de inițiative și momente particulare izolate – unele doar de marketing. Și sunetul festivităților! Steaguri, cîteva, artificii, fanfară!  Atît.
Un Centenar ratat… Dar, în definitiv, de ce să fi avut noi, România, un Centenar real, asumat cu un adevărat sens al cuvîntului,  ca semn că am mai avea o identitate?…
Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Un răspuns la „Un Centenar ratat”

  1. Dragă Flavius, nici eu nu prea am simțit spiritul acestui Centenar până nu m-am hotărât să particip la un eveniment literar dedicat celor 100 de ani de la Marea Unire. Care a presupus mai întâi de toate informare despre dedesubturile înfăptuirii Marii Uniri.
    Ei, n-am intrat chiar în arhivele SRI, dar am aflat lucruri care m-au uimit și m-au entuziasmat peste măsură. Din articol în articol, mi s-a umflat inima în piept că sunt român. M-am trezit plângând și râzând în reprize, pe măsură ce înaintam cu documentarea și am simțit că dacă atunci s-a putut, atunci astăzi n-avem scuze să pierdem ce-am câștigat ca nație cu atâtea sacrificii.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.