CDLXV

În care toate-s doruri noi și vechi sunt toate.

Anunțuri

2 gânduri despre „CDLXV

  1. ..suntem, cum spune poetul, doar niște insulițe pe oceanul vieții; între noi se află apa mărilor, ea ne definește, ea ne adună și tot ea ne împrăștie…noi, cu dorul depărtării…

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s