Despre aritmetici şi tîlhari

Cum să-i mai înțelegi și să-i înghiți pe tarabagiii de iarnă? Aşa cum unii ne vînd pînă şi guverne pe facebook, alţii se grăbesc să ne vîndă sărbători şi revelioane grăbite cu fundiţe roşii, impersonale. „Fie ca… spiritul…”, alergat bezmetic şi cheltuit în avans pentru serbedele zile de după? Şi ce rămâne? Toceala tarabelor obosite? „Sticleeee şi borcaneee, cumpărăm!” , mai ţineţi minte? Nu ştiu de la cine şi pentru ce le cumpărau, cert e însă că indivizii aceia au dispărut, cum au dispărut şi geamgiii ori lustragiii, de mult, sau cum sunt acum pe cale de dispariţie ultimii vînzători de ziare, de pildă…
„Comunitatea”, ca supermarket, frumos ambalată dar surdă, îmi pare că în 25 de ani a devenit o sleială asemeni unui organism suferind de o anemie totală. În ce mai constă „comuniunea” noastră în afară de contabilitatea brutală şi grăbită a vînzărilor şi cumpărărilor? Asta om fi vrut? Orice, dar orice se tranzacţionează, se înstrăinează, pînă şi amiciţii, sentimente, pînă şi existenţele se negociază la vedere sau pe sub masă, după aritmetici „subtile”. Nu spun ceva nou şi sunt sastisit să mi-o spun (mie şi pereţilor reci şi impersonali, în definitiv!) cu tot mai grele răgazuri, trăgînd de cuvinte ca de nişte pietre de moară. Farafastîcuri, doar?
Cred că, după 25 de ani, singura cale (speranţă?) care ne-a mai rămas de urmat este de a ne reinventa, la început fiecare în parte şi apoi în… „comunităţile” în care vieţuim. Probabil mulţi au început să o facă, cei pe care-i vedem rupîndu-se într-un fel sau altul. Cred că asta-i condiţia supravieţuirii de aici şi de acum încolo. Cine şi cum va îndrăzni? Cine va avea habar cum să facă asta? Cine şi cum nu-şi va fura, fatalmente, căciula (imposibil de altfel)? Cîţi vor reuşi? Asta se va vedea destul de uşor în „tablourile” convieţurii noastre viitoare, deloc suprarealiste, cele ale, deja, post-generaţiei Like. Atît de uşor încît, pentru a număra şi cîntări singurătăţile, va fi suficientă o altă aritmetică, mult mai simplă, cea de clasa a treia. Cea personală, vie, crudă, sinceră şi tristă, departe de aceea a beatitudinii albastre disimulate acum pe pereţii… frustrărilor noastre.
Presimt un pat al tîlharului Procust şi mai puţin confortabil decît cel de pînă acum. Şi nu doar unul al cuvintelor! Părerea mea.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune! 😉

Anunțuri

6 gânduri despre „Despre aritmetici şi tîlhari

  1. Era o poveste cu bandiții care încercuiseră un poștalion în codru. I-au promis vizitiului că se vor îndestula cu bagajele de la un cot. Tot dând cotul pe lângă poștalion, au ajuns la cerc!D-aia zic”Despre geometrie și tâlhari”.Povestea e cunoscută, țara a fost doar jefuită ca-n codru.N-a scăpat un cot.

    Apreciază

  2. Buna ziua. Am pasit cu timiditate in casuta dv. Imi place cum ganditi si la fel imi plac si comentariile prietenilor. Eu nu sunt asa mestera la vorbit dar ma bucur ca pot sa va citesc si desi am o varsta mai pot invata de la voi cei tineri. Instrainarile de care vorbeati se vor accentua cu fiecare an care va trece pentru ca asa ni s-a facut planul prin aceasta globalizare care distruge tot ce este bun in oamenii de pe planeta. Trebuie sa ne unim toti indiferent de natie si sa luptam cu ce-i rau, sa nu ne lasam pacaliti si asta o putem face lasand comoditatea deoparte si aratand ca nu vrem sa fim purtati precum oile, nu vrem sa fim o societate bolnava de toate relele ce le-au aruncat pe piata cu acest scop. Am venit cu un colind pentru ca asa se obisnuieste de aceste frumoase si pline de suflet sarbatori ce vor veni.

    Va doresc tuturor sarbatori fericite ❗

    Apreciază

  3. „Stiiiicle goaaaale cumparaaaam „, asa strigau tiganii pe strazi cand eram eu mica, adica atunci cand erai si tu mic, aproximativ in aceeasi perioada parca 🙂 . Ei le cumparau si le valorificau la centre, o munca cinstita pana la urma. Si mai erau si cei cu „haine veeeechi cumpaaar… „, care de fapt iti dadeau la schimb oale emailate, nu bani. Vremuri de demult.
    Acum ? Coincidenta, azi vorbeam cu un englez si cu nevasta lui romanca si am cazut cu totii de acord ca peste tot in lume e cam la fel, exact cum spui tu in postare. Si concluzia noastra a fost ca suntem depasiti total de toate politicile, globale sau locale si tot ce mai putem face e ca fiecare, pe patratica lui, sa-si faca viata cat mai buna, cum poate si cu ce are in conditiile date, bazandu-se pe oameni foarte apropiati si cam atat. Adica nu numai la noi e starea asta de instrainare, insingurare si un fel de panica, ci si la altii despre care n-ai crede. E pesemne o noua faza in care intra umanitatea, ca sa invete ceva sau doar ca sa se invete minte 😀

    Apreciază

  4. ,, Romanii vor cheltui de sarbatori intre 400 si 600 de lei”. Statistica, Flavius. Existam atat timp cat putem fi incadrati intr-un procent . Schimbarea va aduce doar modificari in statistici, dar omul cu problemele sale, realizarile, necazurile, nu intra in statistica niciunui guvern . Ne raman aceste like-uri care inseamna o minima socializare la nivel de individ .Sa speram ca aceste statistici nu vor descuraja colindatorii, abia ii astept, sunt singurii care ma fac sa simt acest spirit de Craciun . 😀

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s