Trista tinereţe a timpului

încercau să mă nască din nou,
dar vulturii şi lupii m-au ascuns în carne de copac.
încercau să mă înveţe să ţip din cuvintele mele mute…

toată pădurea gemea
sîngele mi se scurgea pe plaja întinsă de parcă
aş fi fost ochiul unui copac.
cuvîntul pe care-l mai ştiam mi se prelingea pe lîngă buze –
picătură de apă înroşită, în timp ce două mîini albe
îmi pipăiau genunchii şi coastele,,,

vulturii şi lupii urlau despărţiţi de acel cuvînt al meu,
întindere de nisip alb în căldură…

Anunțuri

2 gânduri despre „Trista tinereţe a timpului

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s