CCLXXIV

În care timpul ţine un moment de reculegere şi-un veac de singurătate.

Anunțuri

4 gânduri despre „CCLXXIV

  1. şi tare mă tem, flavius, că până şi toamna patriarhului s-a stins de dragoste într-o cronică a unei morţi anunţate. despre dragoste şi alţi demoni…. numai amintiri ca nişte candele aprinse.
    şi tac… cu ochi de câine albastru…

    Apreciază

  2. in care timpul se da inainte si inapoi ca-n cronica unei morti anuntate sau se imbratiseaza cu dor ca-n dragostea din vremea holerei… S-a dus trupului lui, dar cat din mintea si sufletul lui ne-a lasat!

    Apreciat de 1 persoană

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s