CCXLIII

În care genunchii-s la gură şi măseaua de minte-a românului, cea de pe urmă.

Anunțuri

5 gânduri despre „CCXLIII

  1. Pare ca ai imortalizat in gandul tau o statuie.Intr-o pozitie nefireasca si doborata de o greutate. Asa se explica de ce nu are reactii ,dar,sper,sa aibe macar ganduri.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s