Gramatica lumii lor. Salubritate

Curăţenie. Salubritate. Vidanjă. Poate fi o curăţenie a cuvintelor? A virgulelor? A cratimelor şi a lui i? Ii sau iii? Şi a lui a fi? Dar a lui „decît”?! Şi putem pune în loc un „bună ziua” şi-un „mulţumesc”? Fără nervi, fără semne de întrebare şi de exclamare, fără puncte de suspensie, fără să dăm cu rahat în geam ori cu tocul în masă, cu bun-simţ, fără ură sau superioritate? Am putea face puţină curăţenie, acu’ la vremurile astea de primăvară-n miezul iernii, prin bloguri, e-mailuri, forumuri, gazete, comentarii şi să dăm puţin cu mătura înaintea paşilor noştri şi cu bidineaua pe pereţi şi pe la rădăcinile copacilor? N-am nimic cu analfabeţii, cu semidocţii diplomaţi, cu elitiştii agramaţi sau cu teribiliştii „jmecheri” din mediul înconjurător. Chiar n-am nimic nici cu cei care se scuză că n-au timp aşa cum n-au avut timp nici în cei şapte ani de-acasă nici în cei ai căpătării înaltelor lor brevete. N-am nimic cu „gramatica” lumii lor. Ştiu, pînă la urmă toleranţa, „înţelegerea” şi bunăvoinţa sunt problemele mele, la fel cum e şi frecventarea acestor indivizi. Dar cum nu mă aştept să aibă succes o petiţie sau un protest, un „grup de presiune” ori aşa ceva şi cu riscul de fi considerat… prezumţios eu zic că se poate şi procedez în consecinţă pentru aerul străzilor mele.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

9 gânduri despre „Gramatica lumii lor. Salubritate

  1. Cum să facem asta, (mă) întreb? Curentul „fondul bate forma”, lipsit în fapt şi de formă şi de fond, e o viitură jegoasă, nămoloasă, care distruge în alunecarea-i intempestivă toate construcţiile migălite de prea-puţinii de noi şi predecesorii noştri. Cum, cînd cei buni n-au acces la robinetele acelea rele, ca să le închidă…? 😦

    Apreciază

  2. „Când ieşi din cãldarea Cãtunelor, ajungi pe minunata coastã a Fetii Frumoase. Iarba aici alunecă şi urcuşul e greu. Nefiind poteci şi plaiuri, eşti mereu tentat sã păşeşti pe urmele oilor care se urmează în linie dreaptã. Doi brăneni cu care ne întâlnim, Leonte Pedestru din Sohodol şi Neculai Sumedrea din Moeciu, ne strigã însã:Ţineţi stânga, domnilor, şi mergeţi tot în uibul locului.
    Această expresie, care vrea sã spunã ca sã-ţi cauţi singur drumul cel mai potrivit, cu urcuş lin şi continuu, e iar o urmã veche, puţin cunoscutã aiurea. De la “uib”, care continuă pe “obviam” lantiesc derivã, în alte douã regiuni izolate româneşti, în Istria si în Meglenia macedoneanã, cuvintele obişnuite pentru a “întâlni pe cineva” (Sextil Pușcariu).
    Asta ne e problema: nu găsim uibul locului.
    Și timpului!

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s