CCXXXVII

În care cortegiului îi urmează risipirea norului de cuvinte.

Anunțuri

3 gânduri despre „CCXXXVII

  1. cortegiul… risipirea norului de cuvinte…
    Ce bine ar fi dacă norul de cuvinte grinduite nu ar lăsa răni adânci pe sufletul celui care este lovit! Să se risipească şi să lase loc cerului senin ! Sau să vină nor de cuvinte în stropi mari să spele toate relele şi toate visele urâte….

    Apreciază

  2. Si unele cuvinte (unii nori) ,chiar intuneca orizontul,cazand greoi,cu raceala.Evident,e cazul norului de praf.Noroc de faptul ca exista feluri si feluri de nori si unii se pot transforma si in stropi de apa calduroasa.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s