Gîndul ca un măr

lună adormită
pe scări, la uşi,
sub liane, în hamac.
nu te-am cules
să ţipi precum un şarpe
că-mi eşti stăpînă
dup-o noapte!

la fel ai crede oare,
că din potcoave ziua
alergînd
îşi spînzură
de pietre rîul,
trifoiul,
şi gîndul ca un măr?

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s