De Limba Română…

Avem o zi a limbii române azi. Prin lege. Ni se mai dă o zi cu titlul de „sărbătoare”, aşadar, în buna tradiţie festivistă a ipocriziei noastre. Încă o zi fără instrucţiuni de utilizare însă, şi fără folos, atîta vreme cît noi oricum nu funcţionăm altfel decît după indicaţii. Dar să ni se dea, asta contează! Şi să fie primit! La ce bun? „Ziua limbii române” e în fiecare zi, întocmai după chipul şi asemănarea noastră, nu a ei, a limbii! Uitaţi-vă doar la „televizoarele” cu bandă galbenă, ascultaţi hiturile de la radio, citiţi de pe buzele imberbilor de pe stradă, auziţi-vă copiii din faţa blocului, aruncaţi o privire peste titlurile din ziare şi peste frazele de pe… wall-uri, citiţi-vă e-mail-urile, ascultaţi-vă „aleşii”!… Aia e limba noastră… română! Şi să nu-mi spuneţi că o „sărbătoare” o va readuce acasă, o va pune în capul mesei şi o va cinsti aşa cum normal ar fi să fie tratată în fiecare zi. O, nu! Limba Română nu mai e de mult aici. Avem o sărbătoare, da’ o sărbătoare cît o înmormîntare (că tot ne plac, aşa cu dichis, cu coşciuge deschise, cu coroane mari, cu bocete şi cu restul alaiului)! Fie-i ţărîna uşoară!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

16 gânduri despre „De Limba Română…

  1. Supermishto!
    Am glumit desigur… dar se pare ca este vorba despre un proces ireversibil caruia nu mai putem sa ii facem fata. Nu ne ramane decat sa vedem cum incepand din acest an „românii din țară și de pretutindeni se unesc în spirit și în gând pentru a sărbători împreună Ziua Limbii Române.”

    Apreciază

    1. Glumeşti cred… românii de oriunde ar fi vor sărbători doar ceea ce simt. Dă Doamne să nu ajungă biata limbă de pe aceste plaiuri… limba rromă.
      Sărbători de formă, fără fond… avem destule, başca mai şi importăm, că de… mai trebe să cântăm o oşana unuia, altuia… truditor pentru folosul propriu… că nu se prea vede unde-i şi care-i folosul celor mulţi, pierduţi ca vai de ei în ceaţa acestor vremuri care ar trebui să fie mai luminate… dar par mai în beznă ca oricând.
      Pentru mine, una, Ziua Limbii Române, este în fiecare zi. O simt aşa cum am auzit-o prima oară… din vremea când mama îmi şoptea, îmi cânta cântece de leagăn… sau doine. O limbă rotundă, duioasă, vie… pe care o mai păstrează încă şi pereţii de lemn al caselor şi al bisericilor modeste ale acestui ţinut.
      Mă întreb cum oare poţi sărbători limba acestui neam… ca apoi să-l huleşti, să-l calci în picioare şi să-l jefuieşti. Când nu găseşti nimic demn în ţara asta decât dacă pe la urechi îţi sună foşnetul bacnotelor… nu poţi sărbători nimic. Poate doar moartea lentă a limbii, neamului…

      Apreciază

        1. Mie mereu mi-a fost teamă, m-am ferit de cei care nu pot pătrunde dincolo de înţelesul cuvântului… de acel înţeles dat de dicţionar şi de cei care caută cu disperare să fie în exprimare mereu şi întocmai cu stricteţea academică a lingviştilor.
          Mulţumesc, Flavius, o după amiază aşa cum ai vrea să-ţi fie!

          Apreciază

  2. Mda, încă o zi de sărbătoare prinsă-n „salbă” lângă celelalte… şi va trece la fel până când vom învăţa să simţim nu doar să declarăm, declamăm…

    Noa, zîce-oi pă româneşte, de pă plaiu’ Moroşean… Dumnezo să vă ajute să păstraţ’ an după an în suflet limba şî sâmţîrea ăstui neam… că aşe declarativ nu îi ptita hrănitoare pruncului flămând în blid… şi ajunge să demnice ce primneşte.
    Amu, rogu-vă frumos, nu mă înjuraţ’ pre tare c-am stâlcit o ţâră Limba Literară Unitară. 🙂

    Apreciază

  3. Cred ca limba romana nu a murit inca. Iar ceea ce s-a petrecut la 31 August 1989 a fost o incredibila renastere a limbii romane. Survenita exact in locul in care ea fusese crucificata. Cu moartea pre moarte calcand. In acel an, la Bucuresti, limba romana vorbita la televizor mai cuprindea vreo 300 de cuvinte goale.

    Apreciază

  4. Da’ nu se da si liber de ziua asta? 😉 Ca sa o serbam cum se cuvine , ca pe Sfanta Maria…cu gratare , micile si bere… 😛 Si ca inmormantarile cu fanfara si politie pe langa TR-ul cu sicriul expus.

    Apreciază

  5. cât de adevărat este ce ai scris, flavius!
    atât de mult adevăr încât doare! mai cu seamă pe noi, cei care dăltuim cuvintele limbii noastre şi mai credem în ea, în frumuseţea fiecărei litere cu încăpăţânare.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s