CXLIX

În care m-a ajuns din urmă şi m-a întrebat pe unde s-o ia prima la stînga i-am spus ploii.

Anunțuri

6 gânduri despre „CXLIX

  1. Calculul probabilitatilor nu a fost incalcat ,existand o sansa ca dorinta ta sa coincida de fapt cu dorinta ploii.Si chiar daca dorintele nu ar fi coincis ,daca a ta e suficient de puternica ,ploaia in sine nu este un obstacol.Poate ca uneori nu ploua cand vrem noi,cum vrem noi ,poate ca ploaia are si ea revoltele ei ,dupa cum le avem si noi pe ale noastre,pe care le intelegem sau nu.

    Apreciază

  2. Zambesc. Nici nu-mi vine a crede ca ieri pe vremea asta simteam ca se termina lumea… O luasem prima la dreapta, cautand ploaia… 😉
    Un sfarsit de saptamana linistit, asa cum iti doresti…

    Apreciază

    1. Eiii… nu, nu se termina lumea. Uneori, doar, ne terminam noi cu partea noastra de lume (asa cum ne-o avem in cap). In capetele tuguitate, era sa spun, gandindu-ma la Oblio… Cum pana si ploaia poate fi deturnata, ce sa mai vorbim de lume, de ganduri? Putem fi sau nu in ploaia care trece. Nici nu stiu ce incerc sa spun!
      Line sa fie toate…

      Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s