Oamenii-like, oameni-spam

Ţin minte (deşi uit tot mai multe şi tot mai… des!) că am mai scris despre asta, despre… ăştia. Oamenii-spam. Desigur, dânşii nu-s altceva decît mitocanii obişnuiţi (favoriţii mei!), cei din offline cum s-ar zice, multiplicaţi în online. Şi-mi veni să arunc cu o nouă notiţă în ei inspirat fiind de un scurt interviu cu psihologul Florin Tudose care mi-a confirmat încă o dată o „bănuială” privind malformarea noastră în Homo Videns, graţie Internetului şi reţelelor aşa zis sociale: „Da, asistăm la o desocializare masivă cu atât mai mult cu cât noi am fost – şi aici cauza este foarte precisă, comunismul – o societate atomizată în care n-a mai funcţionat o reţea normală a socializării. N-am mai fost o comunitate… Oamenii n-au mai reuşit să refacă o structură funcţională. Au apărut în schimb aşa-zisele reţele sociale, care sunt doar în spaţiul virtual. Ele conduc, şi o să vedeţi că nu va mai dura mult, la o societate extrem de stranie sau vor conduce la o prăbuşire masivă a tot ce-au avut mai valoros societăţile de până acum. Ajungem la sisteme de reprezentare a realităţii, altele decât cele pământene. Noi avem nevoie de un contact cu ceilalţi într-un mod cât se poate de real, nu de a ne transforma din Homo Sapiens în Homo „Videns”, omul care doar priveşte. Nu cred sub nicio formă că aceasta ar fi calea spre progresul umanităţii.”
Oamenii-spam, derivaţi din oamenii-like, la prima generaţie, sunt produsul acestei noi „realităţi”. Şi sunt acei indivizi care au ajuns să-şi dedubleze existenţa în multe „conturi” paralele al căror conţinut autentic s-a diluat din real în virtual şi viceversa de la haloimas pînă la dispariţie. Ei bine, văd cum aceste „fiinţe”, pe lîngă faptul că şi-au pierdut simţurile naturale originare elementare precum empatia, atingerea, comunicarea palpabilă şi-au păstrat şi dezvoltat numai manifestările mici şi mincinoase rămase din caracteristicile umane ordinare. Nu ştiu dacă aţi remarcat dispariţia salutului a lui „bună ziua”, a lui „ce mai faci?”, atît din apariţiile lor orale (cîte mai sunt!) cît şi scrise. De cîte ori nu aţi primit un e-mail fără titlu, aparent fără subiect, nesemnat şi fără o încheiere care să poarte un „Mulţumesc. O zi bună!”? Şi nu mă refer numai la e-mailuri aici, vă daţi seama bănuiesc. Ăsta-i doar un singur simptom. Digitalizaţi (şi… „inspiraţionali”!) prelungiri ale feluritelor tastaturi sau touchscreen-uri, indivizilor ăstora au început să li se atrofieze capacităţile cognitive şi sociale, mâine-poimâine mai prezente la pisici şi la hamsteri! Succesul incontestabil al imaginii nedigerate în detrimentul cuvîntului (scris sau vorbit), al fluxurilor mişcătoare în faţa statorniciei paginii, al click-ului faţă de o strîngere de mînă este, cred eu, semnul victoriei oamenilor-like, al oamenilor-spam. Cu toate astea şi cu toate riscurile (inclusiv cel de a mă înşela), eu unul, chiar „atins” fiind la rîndu-mi(!), nu-mi voi da jos pălăria înaintea acestei evidenţe, fie şi de-ar trebui să-mi duc găleata la gunoi, de cîteva ori pe zi…

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

P.S. – Cu toate că-i nouă, muzichia n-are nicio legătură! (A se… „citi” aşadar separat! Sau exclusiv!) 😉

Anunțuri

40 de gânduri despre „Oamenii-like, oameni-spam

  1. Buna seara, Flavius! 🙂
    Perfect de acord cu toate opiniile antevorbitorilor, de aceea nici nu repet ceea ce s-a spus deja. Si pentru ca spatiul unui comentariu nu mi-a fost deajuns, mi-am exprimat opiniile intr-un articol, pornind de la unele dintre ideile pe care le-ai expus: aceea de degradare a relatiilor sociale prin adoptarea virtualului si tema societatii atomizate. Iti multumesc inca o data pentru subiectul important care a dat nastere unor dezbateri. Cred ca acesta e si scopul .

    Apreciază

    1. Seara buna!
      Ma bucura aprecierea si textul tau. Da, e firesc sa stimulam dezbaterile cu tot ceea ce tine de ele. Dar mai e ceva, departe de teoriile de multe ori sterpe, este si un pic de revolta. Uneori am impresia – si sper ca e numai o impresie… alienanta – ca natura noastra umana a fost aruncata undeva pe o pluta a Meduzei…
      Cele bune!

      Apreciază

  2. Servus Flavius! Excelent post… da’ uitasi „personajele-scam”, specie hibrida între „spam” si „like”… 🙂 Sanatate si tone de inspiratie! 🙂

    Apreciază

  3. Nu ma consider nici om spam si nici om like. Daca dau like dau doar dupa ce am citit.
    Ma amuz si eu de multe ori cand in secunda doi dupa ce postez ceva apare si like-ul. Traim intr-o lume nebuna, nebuna si ma gandesc cu groaza la viitor.

    O seara buna alaturi de cei dragi sa ai!

    Apreciază

  4. Într-adevăr, salutul ar trebui să fie cel care precede și incheie orice dialog, ba chiar poate transmite multe, fără alte cuvinte. E plăcut când cineva, mai mult sau mai puțin cunoscut, îți urează ceva printr-o formulă de politețe, chiar dacă unora li se pare prea demodată. De pildă chiar și urarea pe care ți-o adresez acum: Să fii iubit!

    Apreciază

      1. Ce mă înfiorează – ca în fior rece de-a lungul coloanei împrăştiindu-se difuz pe vertebre – imaginea unor oameni în jurul unei mese (re şi re văzută), cu feţele luminate în albastrul ecranelor din mâinile lor şi blocate în acelaşi rictus al frustrării *nu găsesc, nu e aici, unde e* (bineînţeles că nu e acolo, pentru că tu nu eşti acolo) în timp ce degetele derulează frenetic o pagină F doldora de remarci semidocte, foto la grătar, foto în budoar etc. îmi vine să le confisc jucăriile, ca unor copii caraghioşi, plictisiţi, care şi-au preschimbat bucuria în urâciune.

        Apreciază

  5. se astă dat’ mi-a ”scăpat~click-ul pe Like fără să vreau
    nu mă recunosc a fi nici omlike, nici unul… spam ;), nu 🙂

    excelent text de analiză, deși știu că nu asta s-a vrut a fi, de re-re-recitit de către cei care se însiruie de dragul șiragului-trend unde ”se iese/apare bine” și în neputința de a căuta și de a găsi cuvinte pentru … imagini nedigerate (conștienți or fi ei, oare ???)

    și îți las, fără scuze, un deloc inspirațional și nici măcar banal, dar oarecum familiar,
    SERVUS, FLAVIUS !

    Apreciază

  6. Ce a observat, corect, dl. Tudose, marii producatori de tehnologie stiu demult. Doar ca nu doar o anumita categorie de populatie e afectata. Toti suntem. Deja (vezi windows 8) personalitatea, buna sau rea, a fiecaruia dintre noi e ingradita de tehnologie, si as indrazni eu sa spun, de timpul tot mai scurt ( ce semnificatie are timpul in subiectul abordat: din ce in e mai des, ca sa socializezi normal, trebuie sa consumi mai mult timp decat ai nevoie ca sa o faci in „brief”, tehnologic implicit). „Amprenta” fiecaruia dintre noi in ceea ce priveste o activitate oarecare, nu doar pe cea de socializare, este pusa in dificultatea producerii de originalitate de chiar tehnologia mai „productiva si mai usor de utilizat”. Nu doar ne atrofiem, devenim masini care produc raspunsuri preprogramate. Foarte curand vom incepe sa si rationam in acesti termeni. In unele tari, daca nu ma insel Finlanda e una dintre ele, sistemul educational limiteaza accesul la calculator tocmai din acest motiv.
    Exemplu concret, am vrut sa fac copy-paste unei bucati de text din postare, dar am renuntat din cauza ca nu am depistat inca modalitatea de a o face corect cu touch screen-ul intr-un timp rezonabil.
    🙂 iar zambetul e al doilea exemplu.

    O seara buna 🙂

    Apreciază

    1. Bogdan… slava Domnului ca, individual, avem la indemana niste unelte de protectie. Suntem posesorii unui instinct de conservare, inca… Cred ca noi ni-l vom si pastra insa privesc cu ingrijorare spre cei ce vin dupa noi. Si nu ca as fi atat de preocupat de viitorul omenirii, cat strict de cel al alor mei pe care zau ca nu i-as vrea „masini”… Sta in puterea noastra sa mai strunim un pic lucrurile?…
      Cele bune!

      Apreciază

      1. Stă într-adevăr în puterea noastră să le mai strunim, dar va fi din ce în ce mai greu. Sistemul devine tot mai mult plug-and-play, și ca să fie în felul ăsta trebuie să îngrădească opțiunile. Dar să fim optimiști, cum bine zicea demult-demult domnul Andrieș, se poate mai rău 🙂

        Oricum, articolul tău m-a pus pe gânduri, sau mai corect spus m-a întristat (eu însă sunt un pesimit incurabil), fiindcă eu nu mai văd luminița de la capătul tunelului, ci pixelii din spatele ecranului.

        P.S. Nu mă pot abține, citeam acum ceva vreme pe un blog, mea culpa că nu mai știu care, un articol (era să spun un post … ) foarte frumos despre … scrisori. Eu n-am mai scris o scrisoare cu stiloul de-o veșnicie. Doar le mai semnez pe cele listate. E oare suficient ? Devenim tot mai puțin noi înșine.

        Apreciază

  7. S-a spus de multe ori ca traim intr-o era a timpului dat pe rapid sau sclavi ai devizei „time is money” Cred ca lipsa textelor clasice cu inceput, cuprins si incheiere se datoreaza in mare parte si dorintei de a fluidiza conversatiile, de a trece direct la subiect in conditiile in care lumea nu mai are timp de „politeturi ieftine” ci de cat mai multe probleme rezolvate in cel mai scurt timp. Nu spun ca sunt de acord, sau ca as adopta stilul „telegrafic” specific chattului din ziua de azi, doar imi dau cu parerea in ceea ce priveste motivele pentru care s-a ajuns aici. Sunt de acord ca stilul asta ne afecteaza capacitatile cognitive, ca ajungem sa nu mai facem diferenta intre chat si un email formal, dar sa stii ca tendinta asta vine si din occident, eu la servici am contacte din alte tari care tot in acest stil comunica…

    Apreciază

    1. Nu as crede ca ne costa atat de mult timp sa spunem un buna ziua si un multumesc. Oi fi de moda veche dar nu stiu cum se face insa am zile in care raspund si la 40 de e-mailuri, cat se poate de telegrafic insa cu saluturile de rigoare fie ele si „ieftine”… Curios e si ca mi-am pastrat acest „stil” si urmand stimulii din partea externa a acestei corespondente care abunda de etichete in ciuda tentatiei celei autohtone cel putin dezordonata ca sa nu ii spun lipsita de cei sapte ani de acasa. Si despre acelasi „stil” se poate vorbi si in comunicarea orala, cu aceleasi circumstante mai mult sau mai putin atenuante. Desigur, timpul costa bami. Ma intreb ce conteaza insa: timpul, banii sau omul?
      Toate cele bune! 🙂

      Apreciază

      1. Depinde pe cine intrebi. Un umanist iti spune omul, afaceristul – banii si cel care a pierdut trenul – timpul 🙂 O zi faina sa ai!
        PS. mereu am considerat ca salutul este in primul rand un semn de respect de sine si abia in al doilea rand respect pentru cel pe care il saluti, probabil din acest motiv s-a uitat lumea urat la mine ca i-am salutat de prea multe ori sau am salutat eu prima cand trebuia sa astept sa fiu salutata, etc.

        Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s