CXXXVIII

În care dimineaţa îţi strîngi oraşul în braţe ca pe o pernă pufoasă.

Anunțuri

4 gânduri despre „CXXXVIII

  1. Orasul meu e colturos si umed, ploua-n rafale de parca sfarsitul lumii are sa fie maine… Cerul e plin de nori negrii, ori doar cenusii.. E cenusiul o culoare? Ploua de ieri noapte-ntruna… si totul e gri…
    Si cat imi place… de-ai stii…

    Apreciază

  2. O privire data orasului nu e suficienta pentru a se realiza un schimb reciproc de caldura .Doar imbratisarea poate asta.Ii dai tu sau iti da el ceva din caldura sufleteasca dar cu siguranta el iti ia in fiecare dimineata ceva din greutatile care uneori apasa.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s