CXXVIII

În care viaţa-i un salt fără paraşută dintr-un biplan vechi şi roz.

Anunțuri

13 gânduri despre „CXXVIII

  1. Pingback: Păduri cutreieram
  2. Fara parasuta…atunci vorbim de o supradoza de adrenalina care uneori te ajuta alteori devine periculoasa.Gandul tau se termina in roz. adica vazand partea de pozitivism a saltului.E un fel de forma de optimism pe care chiar nu trebuie sa-l pierdem in valul de stari care ne vor tulbura saltul.
    Privind gandul din alt unghi, as putea putea spune ca uneori,pt unii oameni,viata nu e zbor ,e cadere libera ,ceea ce ar explica anumite deformari umane.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s