LXXXIV

În care la anamneza sufletului am constatat un grav deficit de clorofilă.

Anunțuri

3 gânduri despre „LXXXIV

  1. Mi-a spus mie mai demult un nene cum că clorofila ar fi la capătul tunelului. Şi cum până acolo-i cale taaaare lungă, e logic să ne vopsim sufletele în galben veşted amărui.

    Apreciază

  2. Ei da, Dorule… daca heredocolateral se pune problema – si cred ca asa-i – e musai o perfuzie cu clorofila! Dar cum nu s-a mai facut ne putem astepta la ceva efecte secundare, daca nu chiar la un soc anafilactic… Facind si vazind bucurosi le-om duce toate! 😉
    Toate cele bune! Ma-nclin!

    Apreciază

  3. Nu-i atât de departe primăvara şi, poate-poate, mai compensează anotimpul câte ceva din timp (de exemplu, surâd anamnezic dar nu amnezic, dinspre efectele heredocolaterale) …

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s