Servicii complete de memorie

Într-o bună zi, a luat oraşul la picior, mînat de o neliniştită curiozitate, pornită dintr-o precară memorie, aceea de a revedea străzile, casele, împrejurimile lor, de a căuta semnele pe care le lăsase cîndva în urmă. Avea această obsesie: să lase urme. Erau cinci sau şase astfel de puncte în oraş, de la casa în care s-a născut, la cele în care a copilărit sau în care şi-a petrecut adolescenţa. A trecut şi a cotrobăit prin toate aceste locuri.
Căuta povîrnişul-derdeluş din spatele unui bloc, o groapă cu nisip străjuită de cîteva leagăne de fier şi-un balasoar, băncile scufundate în zăpadă, cutiile poştale – pline cîndva – de la porţi, copacii, frunzărişul îngheţat al gardurilor verzi şi îngheţate acum, scările înguste, balustrada… Unghiurile de privire, acelea din spatele unor ferestre comune care dădeau spre un anume aliniament al străzii şi al caselor de viazavi, toate, văzute acum i se păreau însă stranii. Pe ici, pe colo, a avut senzaţia aia de deja-vu, a simţit cîte un nod în stomac dar, de cele mai multe ori, în fapt descoperea „doar” straniul nimic… Clădirile acelea nu mai au aceeaşi culoare, nici aceeaşi tîmplărie, fragmentele de memorie pe care se aştepta să le recupereze i-au fost înlocuite prozaic cu alte sensuri ale străzilor şi cu alte vecinătăţi. A pătruns în fiecare astfel de incintă şi s-a apropiat, aproape ca un hoţ, pe ascuns, ca nu cumva să îl surprindă cineva, de uşile ştiute. Nici ele nu mai erau la fel cum le lăsase. A avut chiar tentaţia să sune la acele uşi, să încerce să zărească ceva din „cele de dincolo de uşă”, dar nu a îndrăznit. Nici pe pereţi nu a mai găsit semnele, scrijeliturile. Nici primprejur… A citit listele locatarilor, nişte nume oarecare, fără ca vreunul să-i mişte vreun muşchi de pe faţă. Tresăririle erau, dar altundeva, în el, zîmbindu-i parcă de departe ca în urma unei farse bune. Ciudat e că în niciunul dintre aceste locuri nu a întîlnit ţipenie de om. Teama ca nu cumva să fie recunoscut de cineva nu avusese astfel temei. Şi totuşi, emoţia venea de undeva… Locuise acolo, îşi amintea atîtea dar nimic din cele prezente şi reale nu-l îndreptăţeau să creadă că acele locuiri au existat cu adevărat.
Înainte să se întoarcă „acasă” un „flash” i-a străfulgerat mintea şi vederea. Se făcea că privea de la geamul etajului patru al casei scării spre sufrageria vecinului de la parter. Comisese de atîtea ori indiscreţia asta. Ei bine, în ziua aceea sufocantă de vară zărise prin ferestrele deschise agitaţia unor persoane ce se învîrteau iute, ca într-un film mut, în jurul unui coşciug  instalat pe masa dîn mijlocul camerei. Era în timpurile în care morţii încă se ţineau, chiar şi la oraş, două sau trei zile în casă, nu la capelă, ca azi.
Aruncă şi acum o privire, din colţul aleii, spre acel apartament şi tresări zîmbind la vederea unei firmei cu neon, instalată deasupra acelor ferestre: „Servicii funerare complete”. De bună seamă, se întorcea liniştit din această excursie buimacă: ştia că s-a vindecat definitiv de obsesia urmelor şi de reazămul deprimant al prezentului pe idilicele fantome ale trecutului.

Servus, Blogolume! 🙂
Toate cele bune!

Anunțuri

16 gânduri despre „Servicii complete de memorie

  1. Mi-a placut aceasta incursiune in trecut. O descriere fascinanta, plina de mister, Vine o vreme cand trebuie sa inchizi usa in spatele tau si sa tai legaturile cu trecutul. Sa renunti la semne. Doar asa poti merge linistit mai departe.
    Iti doresc sa ai Sarbatori fericite si un an nou, plin de bucurii! La multi ani, Flavius!

    Apreciază

  2. Sa strangi in ani, bucurii si placeri care sa lase urme pentru totdeauana….. Sa ai un AN NOU mai bun ca toate si ganduri bune sa te insoteasca mereu. Sanatate si tot ce iti doresti, Flavius !

    Apreciază

  3. Chiar şi citind, ori de câte ori timpul ne permite, blogurile ce ne sunt dragi şi apropiate sufletelor noastre, nu poţi niciodată să ştii ce anume şi-a aşternut pe foaia cu dorinţe pentru 2013 cel/cea care se află “în spatele” cuvintelor frumoase şi a gândurilor bune împărtăşite. De aceea pare o misiune practic imposibilă să „personalizezi” un mesaj de sărbători, să cauţi să exprimi în cuvinte potrivite wish-list-ului fiecăruia ceea ce anume doreşti să transmiţi pentru noul an. Iar de mesaje „tip” ce tind a „păcătui” prin a transmite urări seci, comune, lipsite parcă de suflet şi căldură, n-am vrea să „abuzăm” pentru că am dori să simţiţi căldura şi gândurile bune pe care încercăm să le transmitem.
    Aşa că o să spunem simplu : sărbători cu bine şi un an mai bun ! Şi multă, multă sănătate !

    Apreciază

  4. Percepția fiind condamnată la selectivitate, interpretările vor fi, oarecum, supuse distorsiunilor …
    Un fel de eu de acum căutându-l, dacă înțeleg bine, pe eu de atunci printre mereu relative repere!

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s