XXIX

În care eram doi şi fumul din crematoriul gîndurilor.

Anunțuri

5 gânduri despre „XXIX

  1. Stă în puterea noastră să nu plimbăm prin minte gânduri fără valoare. Este o problemă de discernământ, de voinţă … succesul este asigurat de exerciţiul perseverent.
    ” Mintea mea nu va fi un coş de gunoi ” – asta ar putea să însemne să „ard” din start ce este fără valoare sau dăunător şi la care nici nu merită să gândeşti …

    Crematoriul gândurilor … poate fi o metaforă cu referire la „arderea” necesară pentru a transforma gândul în cuvânt bine meşteşugit (creaţia!) sau metafora poate să facă referire la acea „curăţenie” şi ordine atât de necesare din când în când printre propriile gânduri …
    Asta-i problema cu geniul : poţi doar să bănuieşti ce a vrut să spună … dar, nu-i aşa, asta-i şi frumuseţea lui … 😉

    Apreciază

  2. pai… @Dan… daca o data gindite, gindurile, se consuma si se transforma-n fum? asa ca tigarile… gandesc. un crematoriu-s si tigarile! acu’ daca ele mai traiesc, daca mor sau nu dupa… fumegare zau ca eu nu stiu… 🙂

    Apreciază

  3. Deci : de data asta nu te cred ! Gândurile le poţi strânge de gât, le poţi biciui, le poţi da palme, le poţi viola la o adică, dacă aşa îţi vine şi nu stau de bună voie la o partidă de „normal”, dar să le omori ca apoi să le poţi incinera, NU POŢI ! Nici măcar tu. 😉 Că te iau la mişto şi râd de tine şi de crematoriul tău.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s