Rugul tău de toamnă

fumul frunzelor gălbui
încearcă să se-aprindă
cum spre roşu rostesc ultimii fagi
ne ţinem unii de alţii
şi rămîn din noi obiectele rotunde
adîncind în umbre chipuri.

te rogi să trec printre pietrele cioplite
să-mi prinzi glezna şi s-o arunci în sfinţi
departe de izvorul cu stalacmite
ce-ar vrea să mă cuprindă
şi uit

şi uit s-arăt groparului unde s-aşeze semnul
de-ar arde blîndul muşuroi care
din lumini neşterse de oglindă
veghează închipuiri de zei şi lei
ce rugul nu ştiu să ţi-l aprindă.

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s