În ciob de sticlă

zadarnic pluta cu care te-ntorci din Guadalupe
o scalzi prin şuvoaie de smoală purpurie
nu e aici pasărea albă din Paradis cu gîndul
asemeni coapsei strivite peste piatră pe care
cu laţul roz ai alintat-o de trestia ce-ţi strălucea în minte
tu seacă adulteră tribut în ciob de sticlă
peste nisipuri arsă în blănuri de cămilă…

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s