Cămaşa de forţă

după exerciţiul prin care
mi-am lăsat memoria de o parte
după ce am învăţat să renunţ la cuvinte
şi să mă înstrăinez de orice stare
şi să ucid o lebădă la vremea-nperecherii…

am aflat că nu e nicio trecere pe ape între oglinzi şi real
şi am văzut cum pe gheţuri încep să curgă aceste păsări negre
nu mai ai unde să pui piciorul, devii umbra lor
ucise îţi îngăduie prezenţa şi gheaţa parcă e-un nufăr
şi vinne o vreme cînd rămîi singur în cămaşa albă de forţă.

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s