Căldură mare! À propos de

Bresson - din "A Propos de Paris" (anii '50)
Bresson – din „A Propos de Paris” (anii ’50)

Din cînd în cînd, ce-i drept rar, mă duc să mai schimb cîte o vorbă cu taică-meu. Stăm aşa, pe o băncuţă, la o ţigară şi povestim. Ce am mai făcut, pe cine am mai văzut, cu cine am mai vorbit, ce am mai citit… Timpul se scurge repede mereu şi, ca de fiecare dată, ne dăm seama că nu-s prea multe de spus. Adică, dincolo de cuvinte, toate-s vechi şi lumile cam strîmte. De astă dată mi-a povestit despre dorinţa lui de a vedea Parisul şi m-a îndemnat, ca să înţeleg de ce,  să caut neapărăt şi să văd fotografiile lui Henri-Cartier Bresson! Pe el îl găsesc şi-l las mereu distrat şi convingerea-mi e că şi neîmpăcat. El, cred, mă vede îngîndurat, neliniştit, trist şi pe grabă, oricît i-aş spune că nu are motive. Şi tot aşa, de vreo 20 de ani încoace. Acum vara-i ceva mai greu cu aceste întîlniri ale noastre. Căldură mare. Şi, ca un făcut, mai mereu de pe o bancă, cu două alei mai în faţă, ne urmăreşte, parcă, o babă. Am senzaţia că trage cu urechea. Oi fi paranoic însă disconfortul există. Din cauzele astea ultima noastră întîlnire a fost nepermis de scurtă. Regret asta ştiind că probabil ne vom mai… vorbi abia pe la toamnă, cînd voi veni şi cu canistrele de apă să-i ud florile.
Vinerea trecută, aşadar, în drum spre ieşire, spre staţia de autobuz, mă gîndeam: „Eu mă întorc cel puţin la net, la FB, la mess. Mai schimb cîte o vorbă cu un amic, doi, în timpul liber. Dar el? De ar avea măcar Internet sau, ştiu eu, un mobil, ceva… „ Da, m-am simţit vinovat. Şi pe drumul ăsta, pe alei, mi-au sărit în ochi titlurile: Vasile Popescu – doctor în ştiinţe, Ion Stamate – doctor în drept, Dr. Virgil Toma – general de brigadă, doctor în medicină, Chira Protopopescu – doctor în fizică. Astea mi-au sărit în ochi. Voi descifra altele data viitoare fiindcă chiar descoperirea asta mi-a stîrnit o mare curiozitate în domeniu. Am să-mi iau şi-un carneţel şi ce voi găsi mai interesant o să notez. Cine ştie, poate-mi iese şi de-o lucrare de… dizertaţie! Nu că ar conta, da’ mai ştii?!
À propos, voi ce-aţi vrea să scrie pe crucea voastră? 😉


Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

9 gânduri despre „Căldură mare! À propos de

  1. Cu ce ne mai ”incalzeste” faptul ca v-a scrie ceva pe cruce.Cit esti in viata si faci ceva bun apar invidiosii care spun ca si ei ar fi putut face dar nu au facut.In cea ce ii priveste pe parintii nostri de multe ori nu mai avem rabdare cu ei,parca ne plictisesc cu aceleasi lucruri e foarte greu cu ei mai ales cu cei care nu pot face fata tehnologiei moderne( Nu am nevoie de mobil te am pe tine sau ce am nevoie de internet esti linga mine si imi spui tot). Viata merge inainte, eu vreau si sper sa imbatrinesc frumos sa fiu lucida pina in ultima clipa.Oricum cind nu ii mai avem linga noi ne aducem aminte de multe lucruri la care acum nu le dam importanta.
    P.S. Eu asa am inteles .

    Apreciază

    1. Pe unii, @Dorina iata ca ii incalzeste tare atit ce isi scriu pe crucile vietii cit si pe cele ale mortii!… Din fericire, iata, cei dusi nu mai trebuie sa faca fata „tehnologiei moderne”. Era doar o inchipuire, si anume ca la singuratate n-ar strica „si acolo” un internet.
      Cele bune

      Apreciază

  2. :). Eu m-am gandit la moarte deseori pentru ca e o trecere naturala si face parte din noi. Eu nu stiu daca vreau cruce. Mai degraba m-as vrea cenusa si raspandita prin mai multe locuri, frumoase, unde mi-a ramas sufletul. Un pic pe malul Mediteranei, un pic…Mai bine tac ca astea le patrez pentru mine. si un pic la mine in curte, printre trandafiri, unde mi-ar placea sa se stie ( nu neaparat sa scrie) a trait dens, mai mult fericit, a iubit, a fost iubita, si acu a zburat…la stele 🙂 What else ?

    Apreciază

  3. M-a întristat mult povestea cu tatăl! Foarte multă pasiune şi dragoste, prea puţin timp ca să le exprimi aşa cum doreşti! Nu cred că femeia în vârstă ar trebui să vă stânjenească. Cel mai mult contează timpul petrecut împreună cu părintele drag! Sănătate multă şi să iubiţi sincer! Vă reamintesc (pentru că sunt sigur că ştiţi deja) ,,Repetabila povară” a lui Adrian Păunescu, ce este în întregime o operă de artă şi reflectă atât de bine soarta acestor oameni care ne-au creat din dragoste şi dorinţă! Sănătate multă!

    Apreciază

  4. Dupa un anumit moment, asemenea intalniri dau senzatia de „rar” chiar daca s-ar petrece zilnic :).
    Pe crucea mea? Pe crucea mea…ca nu m-am gandit la asta pana azi. Dar se pare ca o sa ma gandesc :).

    Apreciază

    1. Pe… crucea mea, @Liliana, zău că nu contează! Conversaţiile „la Cruce” sunt sau nu. 😉 Indiferent de plăcuţele de… identificare ale locatarilor. Si daca sunt mai mult sau mai putin interesante nici asta nu conteaza 🙂
      Cele bune!

      Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s