Închisori. Calea şi iluzia

Mă gîndesc că, parcurgîndu-ne existenţa, printre altele, consimţim (sau nu) să ne zidim închisorile. Fie că sunt banale şi că ţin de obişnuinţe, tabuuri, rutine, tabieturi, fie că sunt din cele agravate (şi agravante) şi al căror… deranj devine sufocant, deprimant, depăşind limitele frustrărilor, acestea ţinînd de neîmpliniri, ratări definitive. Toate ne arată cît de „liberi” suntem prin vina noastră exclusivă. Există o libertate a vieţii şi una a morţii, pe care ne-o îngrădim sau sădim singuri (dacă asta ne e în voinţă). Niciuna forţată sau împotriva firii ci în cursul firii. Au fost şi sunt oameni care sunt liberi în închisoare, fără a fi sfinţi. Cei deţinuţi în propria viaţă, s-a dovedit că nu sunt  şi nu au fost liberi nici în penitenciare şi nu şi-au dobîndit-o nici săpînd tunele şi evadînd de acolo. Avem destule exemple pentru ambele situaţii. Apoi, cel care cere un „bine”, altul decît al său, nu are cum să fie un om liber ci se înlănţuie de „binele” donatorului, devind dependent de acesta. Cine e cel „demn”, cel „puternic”, cel liber în definitiv?… Bineînţeles, calea şi iluzia sunt problema. Dacă e sau nu posibilă, dacă ne este sau nu dată. Ne naştem sclavi sau nu, oricît am cosmetiza asta în chip de kamikaze, de mîndri şi demni, de aroganţi sau umili.
Ştiu, Sartre a spus mai multe în cîteva rînduri: „Libertatea constă în a privi drept în faţă situaţia în care te-ai pus de bunăvoie şi în a accepta toate responsabilităţile ce decurg din ea.”  Sau: „Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ţi s-a făcut.” (Cam acelaşi lucru fiindcă nu „ţi se face” ceva fără ca tu să fii prezent acolo!) Nici de data asta nu mi-a ieşit să scriu ceva scurt şi la obiect privind cele de mai sus, pornind de la o anume stare. Mă mai străduiesc. Şi ştiu că am libertatea să mă înşel! 😉

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

P.S. – E vară. Asta-i e muzica. Aşa cum o ştiu eu.

Anunțuri

7 gânduri despre „Închisori. Calea şi iluzia

  1. Este regretabil, dar aceste închisori personale despre care vorbeşti par să fie prezente la din ce în ce mai mulţi oameni. Aş putea să dau vina pe sărăcie, pe societate, pe felul în care am fost obişnuiţi, dar ceea ce cred că dă naştere la aceste constrângeri sunt frica de necunoscut şi comoditatea. Da, este mult mai uşor să zici că ,,Merge şi aşa”, în loc să încerci din răsputeri să găseşti ceva mai semnificativ. Este uşor să zici că eşti mulţumit, în loc să încerci să fii şi mai mulţumit… Trist, dar puţini sunt cei care găsesc calea de a evada a la ,,Shawshank Redemption”.

    P.S.: Melodia îmi place foarte mult. Ştiu că Ville Valo practică acel love-metal cu pentagrama lui combinată cu inima, care mi se pare destul de ciudată, dar are câteva hit-uri foarte bune, în viziunea mea!

    Apreciază

  2. Libertatea are si ea pretul ei bine definit. Cred ca uneori ne temem de prea multa libertate. Alteori nu stim ce sa facem cu ea. Daca esti liber esti si responsabil de consecintele propriilor decizii. Dar atunci, poate ca nu suntem atat de liberi pe cat ne imaginam. Suntem liberi si responsabili. Undeva cercul se inchide.

    Apreciază

  3. Cred ca Sartre se referea la francezi; ei, francezii, orgoliosii, s-au pus de buna voie, democratic, in tot felul de situatii interne si, mai ales, internationale; si inca nu s-au domolit…

    Apreciază

  4. Da, asa este: „nu ‘ţi se face’ ceva fără ca tu să fii prezent acolo!” Ce anevoios am ajuns la concluzia asta, si era atat de simpla…
    Muzica predomina. E bine! Multumim!

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s