Tristeţi cu cireşe. Lumea lor…

„Mami, am mîncat căpşune şi cireşeee! Pe toate le-am mîncat! Ne-a dat mama lu’ Victor!” Am surprins această exclamaţie, la locul de joacă unde se adună toţi prichindeii din colţul nostru de cartier. Puştiul, de vreo şase anişori, îi făcea această dezvăluire mamei lui venită să-l ducă în casă. Un licăr de tristeţe, de amărăciune am zărit în ochii ei, în loc de orice alt răspuns… Revelaţia copilului mi-a sfîrtecat şi mie mintea şi amintirile. Sigur astfel de scene se petrec zilnic acolo între copii… Unii mai îmbrăcaţi, alţii, majoritatea, mai ponosiţi. Scena mi-a amintit parcă de botniţa lui Zaharia Stancu, din „Desculţ” sau de acel vers al lui Labiş: „Mănânc şi plâng. Mănânc!”… Ştiu că dramatizez. Mai ţin minte însă ulcioarele, găleţile pline cu cireşe şi căpşuni cu care venea cîndva bunicul acasă… Sunt patetic, da, întrebîndu-mă cu şablonul: „În ce lume trăim?!” Şi nu atît noi care-am avut cireşe să ni le facem cercei, cît copiii noştri, cei ce urmează… Lumea lor…

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

7 gânduri despre „Tristeţi cu cireşe. Lumea lor…

  1. Dacă mai puneai niște pete roz pe rochița fetiței din fotografie… atunci da, mă recunoșteam. Și asta pentru că bunicii mei au avut și zmeură în grădină… În fine!
    Sunt genul de om care evită judecata. Bunicii au făcut cum au crezut ei de cuviință, părinții la fel. Și noi?!? hmm… ce e înăuntru e și pe dinafară…

    Apreciază

  2. Pacat ca lasam sa li se puna botnita tocmai cand vine timpul sa manance cirese si capsuni, dar ne grabim sa le-o dam jos atunci cand sunt fortati sa inghita mizeriile realitatii pe care noi, adulti „responsabili si protectori”, cu buna stiinta o „pacalim” zi de zi…
    Si poate ca nici n-ar fi atat de meschin, daca n-am astepta tot de la ei schimbarea in bine si sprijinul batranetilor ce nu vor fi avand alt merit decat acela al insumarii unor ani!…

    Apreciază

  3. Dintr-o lume a „tovarasilor”, in care mai puteam atarna cercei la urechi, am ajuns intr-o lume a „tovarasiilor”. De grup, meschine, murdare. O lume in care totul e prost si se plateste scump, o lume a non-valorii, de orice fel ar fi ea, valoarea. Valoarea se pedepseste daca nu poate fi distrusa sau ascunsa. Valoarea e imorala si daunatoare societatii. Si sa recunoastem ca an de an, fiecare dintre noi am pus umarul la asta. Fie din interes, fie din lipsa de interes, fie de frica, ei da, de frica, frica n-a disparut, doar si-a schimbat obiectul, astazi nu mai e frica de securitate, e frica locului de munca, a zilei de maine; poti sa spui orice atata timp cat nu ajungi sa deranjezi orgolii, interese. Societatea romaneasca de astazi este fundamental, si as zice eu, peren bolnava. Si sa vedem societatea de maine; va arata la fel; rechinii vor avea alte haine, dar vor fi la fel de flamanzi. Asa a fost si asa va fi. Am devenit o tara de slugi prosternate singurului Dumnezeu recunoscut universal: banul ! Doamne ajuta !

    Apreciază

    1. Da, @Bogdan… le ştim pe toate şi ne minţim mai departe… şi vedem efectele, dar întoarcem capul crezînd că aşa „păcălim” realitatea. Am putea face şi altceva, nu doar aceste gesturi meschine… Ne-ar sta în putere, n-ar fi imposibil dacă am recunoaşte să ne e măduva roasă şi că trebuie să o tratăm…
      Cele bune!

      Apreciază

  4. dureros, mai ales pentru ca lucruri care inainte erau normale si accesibile tuturor, acum sunt rare si din ce in ce mai greu de procurat…vom ajunge sa platim si aerul pe care-l respiram…caci apa deja o platim

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s