Setea

De ce ţii pasărea aceea pe umăr?
De întuneric şi de vînt şi de linişte,
îmi răspunse cel fără fără ochi, fără aripi
şi fără de gură
şi se duse
lăsînd un şanţ plin cu apă în urma lui…

De o parte au rămas vrăbiile,
de cealaltă noi cu femeile.
Din cînd în cînd coborau pe rîu buşteni
înfrunziţi,
ne uitam la păsări şi păsările ne întorceau spatele,
nimeni nu se gîndise să bea din apa aceea lăsată
de cel întrebat în urma lui.
Nici cei fără visuri, nici caii, nici lupii, nici pietrarii.
Şi mureau, mureau mereu cu toţii de sete…

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Setea

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s