Blestem

din zbor de albină ştiam
că te vei duce în scorbura de brusture,
trup însingurat, unghiile bărbaţilor
înfipte-n porţile oraşului,
ochii de copil coborîndu-ţi în pîntece,
zburător gînd de bărbat…

ştiam adevărul chiar din gura ta, adevărul
despletindu-te pe muchia dealului unde
tendoanele răcoroase ale bătrînilor, în şir indian, se purtau
în lăcuste, seminţe spre poarta cimitirului zăvorîtă.

noaptea sărutîndu-ţi călcîiele încercam să-ţi înfăşor
cristalinul în piei de ghepard…

în muchia dealului, unde se sfîrşeşte talpa de lemn îţi şoptesc acum
şi ţie aceste cuvinte:
te du, în nefiinţă mai e loc pentru un trup de fată, pentru-o sărbătoare cu inel,
soldatul şi-a scuipat verbul în noroi, numele de somn al cuvîntului.
şi apoi… mă prefac într-o lună cu cruce ascunzîndu-ţi ţipătul şi chem
să vină păsări să-ţi fure nesărutatele buze.

şi tu-mi vei surîde din lungul patului înfrunzit, aşternut cald de animal,
pînă cînd nunta se va face ştreang de mînz şi tu, leoaică, o să muşti din el
blestemînd de potop şi de gură.
martor sunt
lucrurilor lăsate nepedepsite sub urma cărnoasă din flori de sitar,
urma de nectar.

tîmpla-ţi respiră de-acum, leoaică-mperecheată pe patul de frunze păzit de Ahile.

mă duc cu copita de vînt să sap o statuie de grîu în şoldul tău cu coroană,
stăpînă de vreme de april,
şi tu-mi vei surîde…

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s