Cu faţa spre zid

nu am văzut
pe drumul acesta de pietre vreo faţă cu care în
blînde chemări să mă-ntovărăşesc,
atunci pasărea arsă mi-ar fi zburat de pe umeri.
nu ştiu
de calea e aceeaşi, corăbiile mute de plîng cu braţele
prinse-n rugină.
răstorn grămezile crude de muşchi şi de oase,
pămîntul mereu cu mîna-l astup, dar
privirea din urmă prinde-n fugă călcîiul
şi albe rămîn oasele-ntoarse cu faţa spre zid.

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s