înălţam din cărămizi moi de apă templul.
în timpul rămas risipeşti coliere pe ţărmuri,
la picioare vulturul încă se zbate în sînge.
din capete se prelinge lung peste lespezi goale, memoria.
jertfa topeşte amare migdale şi vîntul scapă din cuşcă
şi somnul ţi-e lin înfăşurat în podoabă albicioasă de neagră felină.
Anunțuri
