Şir ciudat de cuvinte

înălţam din cărămizi moi de apă templul.
în timpul rămas risipeşti coliere pe ţărmuri,
la picioare vulturul încă se zbate în sînge.

din capete se prelinge lung peste lespezi goale, memoria.
jertfa topeşte amare migdale şi vîntul scapă din cuşcă
şi somnul ţi-e lin înfăşurat în podoabă albicioasă de neagră felină.

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s