Suflete tabloide. În balanţă

Trăim într-un petec de lume plin de etichete, de candele „oficiale”, o lume „nebună” şi bolnavă, depersonalizată, grăbită peste măsura dată timpului ei. Zilele astea care încep şi se termină cu searbădul „Fie ca…” îmi dau parcă şi mai mult „măreţia” golului care ne înconjoară şi ne acaparează. Toată fraza asta e un truism pînă la urmă şi cred că e o introducere neinspirată la cele pe care vreau să le spun. De fapt, de mai mult timp, vreau să las aici un gînd la adresa reportajului şi reporterilor, atît şi atîţia cîţi au mai rămas în presa „noastră”. Şi nu am cum să fac asta fără a avea drept reper altceva decît emisunea Antenei 3, „În premieră”, cea a lui Carmen Avram. În toată galeria asta găunoasă de plastic, carton şi pereţi virtuali a mass-media în care tot mai greu găseşti ceva consistent sau digerabil, emisiunea despre care vorbesc a rămas o oază de firesc şi bun-simţ (împreună cu altele cîteva de numărat pe degetele unei mîini). Şi o spun şi cu nostalgia coclaurilor bătute ca să stau de vorbă cu un stareţ pierdut de lume, cu un pădurar însoţit cu urşii, cu un ceasornicar bătrîn ori cu un meşter în chitări şi piane, sau să „sap” prin dărîmăturile unor foste „citadele” industriale. Cei care aşteaptă săptămînal premierele „de la În Premieră” bănuiesc că ştiu despre ce vorbesc. Împotriva „modelelor” dâmboviţene sper ca sezoanele emisiunii să ţină mult şi bine fiindcă sunt multe din realitatea românească de spus, de dezvăluit şi de pansat în felul ăsta. Mă întreb doar dacă această oază va şi putea repune la locul lui reportajul cu gustul şi desfătarea în faţa luminii şi umbrelor bine împletite cu fraza corectă, documentată şi bine spusă în româneşte.
În chiar această perioadă a Sărbătorilor Sfinte ale Paştelui, bun pretext pentru regăsire şi normalitate, aşa aş aşeza în balanţă lucrurile: între tabloidizarea şi, din păcate, subţierea pînă la moarte a paginii de ziar, şi greutatea adevărurilor răscolite prin unghere nebănuite de ţară. Iar de aici şi pînă la balanţa din noi înşine nu cred că e o distanţă prea mare: cum cîntărim, fără ipocrizie, sufletele noastre tabloide cu rămăşiţele adevărurilor, ale liniştii, ale muzicii, verdelui şi poeziei eşuate pe… acolo pe undeva?

Lumină în toate, vă doresc!
Paşte Fericit!

Anunțuri

12 gânduri despre „Suflete tabloide. În balanţă

  1. Trăim într-un petec de lume plin de etichete, de candele “oficiale”, o lume “nebună” şi bolnavă, depersonalizată, grăbită peste măsura dată timpului ei.Foarte adevarate cuvinte…lumea de azi,doar o fatada viu colorata…dincolo…prea des cenusiu.

    Apreciază

  2. Trăim într-un petec de lume plin de etichete, de candele “oficiale”, o lume “nebună” şi bolnavă, depersonalizată, grăbită peste măsura dată timpului ei.Adevarate spusele acestea…lumea de azi ,doar fatada…

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s