Pe-un colţ de bancă din piaţa populară

O scrisoare… pierdută! Bănuiesc că o mînă de români (şi mai ales colaboraţioniştii – intelectualii sau simplii lui postaci fanatici!) se întrebă acum: „Oare ce pregăteşte Preşedintele? Ce as are în mînecă? Ce lovitură pregăteşte Băsescu?”… Cred că mai sunt destui aceia care chiar sunt convinşi că „geniul” politic al preşedintelui există, că acesta este un „animal politic feroce”, că acesta trăieşte drama sacrificiului de sine pe altarul naţiei… Pînă la urmă însă cel mai dureros e să le refuzi acestora iluzia şi credinţa. Să trăiască în iluzia lor, aşadar!
Traian Băsescu, „preşedintele nostru”  prin această nouă scenă a „bileţelului” şi a celor „cinci minute”, e departe de a fi dat o lovitură „de maestru”, cum probabil jinduia. Nu a oferit proba supremă de „onoare”, ci doar una nouă şi răsuflată de… „combinageală” – cu toate circumstanţele atenuante şi minimalizante, pamfletar vorbind!, pe care gentil i le acordăm.  Părerea mea!  Pînă nu de mult, ce-i drept, „combinagiii” („virtute” bine cultivată în bobor) aveau partea lor semnificativă de „succesuri”, pozitivate chiar, într-o masă politică mediocră, dar de la o vreme doza lor de „încredere” a început să miroasă mult prea înţepător. În vîrful „plutonului” era văzut, desigur, şi El! Specia asta e de acum, ireversibil, pe cale de dispariţie. Nimic din deruta dorită nu s-a produs, iar competitorii n-au aruncat, urmare diversiunii, prosopul pe podea. Ba, dimpotrivă, au făcut „bileţelul” bucăţele. Ce umilinţă mai mare decît să nu fi băgat în seamă, mai ales cînd erai obişnuit cu mirosul sîngelui victimelor!? Ce cale scurtă de la „glorie” la penibil! Şi cît de scurtă şi jalnică e gloria cînd nu mai ai simţul realităţii şi măsurii! Şi ce uşor ar fi de învăţat din asta ca protecţie la posibilele alte dezamăgiri viitoare!
Aşa-i, ce o fi acum în mintea unui oarecare şi vremelnic preşedinte văzîndu-şi bărcuţele de hîrtie în derivă şi scufundîndu-se în ligheanul cu apă rece? Tristă, aproape înduioşătoare şi lacrimogenă imagine, nu-i aşa? Umanismul nostru ne îndeamnă chiar să-i privim cu compasiune pe eroii căzuţi şi să le ţinem partea, aşa cum ne învăţa să facem, pînă nu de mult (la scara vremurilor electorale!), pînă şi un Ion Cristoiu! Mă aşteptam la un alt fel de… început al sfîrşitului, mai pe măsura foncţiei!… Ce va face? Va mai urzi cîte ceva din „interior”, va mai trage cu ultimele puteri o mînă de beneficii, îşi va mai spoi statuia de victimă neînţeleasă? Îşi va da, într-un tîrziu, demisia, dînd „satisfacţie” „detractorilor”, „veninoşilor vrăjmaşi” – ultima „carte” pe care o mai are la îndemînă? Sau va aştepta resemnat şi izolat sentinţa suspendării sau demiterii? Care-i va fi mai mica umilinţă? Unde-şi va petrece, pînă la urmă şi cît de singur, penitenţele – dacă acestea vor fi să fie?! Şi…? Şi ce dacă?! Sunt scene, scenarii privindu-l pe acest Prim-preşedinte de partid şi de stat (cum îi spuneam de mult pe-aci!) care să mai poarte vreo urmă de interes? Cît de uşor e să cazi, din nechibzuinţă, din prea mult şi prea plin de sine şi din sfidare, din colţul paginii manualului de istorie în colţul batjocoritor al băncii de bancuri din… piaţa populară! Mă aşteptam la un alt fel de sfîrşit. Probabil cu cît îl aştepţi mai mult, cu atît e mai fără de… lustru! 😉

P.S. – Da, intrăm în Săptămîna Patimilor sau în Săptămîna Mare sau chiar în Săptămîna Neagră şi da, s-ar cuveni să credem şi să dăruim, în orice situaţie şi la adresa tuturor sufletelor, mai multă înţelegere, iertare şi, după caz şi necesităţi, uitare!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

11 gânduri despre „Pe-un colţ de bancă din piaţa populară

  1. Uneori mă întreb dacă nu ne pierdem inutil pretiosul timp încercând să descifrăm gândurile încâlcite şi uneori diabolice ale conducătorilor nostri. Cred că aşa cum spuneai spre final o doză de uitare este tot ce poate fi mai bun, dar neapărat să alăturăm un gând constructiv pentru viitor, atât cât mai putem spera într-un „viitor”. Şi totuşi avem oameni capabili să fie lideri! Mă întreb de ce nu renunţă la anonimat şi să iasă odtă la suprafaţă că yău, nu mai ştim pe cine şi ce să urmăm!!

    Apreciază

  2. Dacă ne gândim bine tot printr-un scandal al ,,scrisorelelor” sau al ,,bilețelelor” politice a început această…domnie de 8 ani a lui Triain Băsescu ( vezi cazul,,Udrea” și al bilețelelor pierdute între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria!) , de ce nu s-ar sfârși cam la fel? A te pune de acord, a gira, a trece cu vederea nelegiuirile care se-ntâmplă chiar sub ochii tăi , incontestabil se traduce prin a fi de acord cu ele.Banala scisorică de …,,cedez un an de mandat pentru Constituție de schimbat” denotă nu numai infantilism politic, dar și incapacitatea de a gestiona firesc , echilibrat treburile unei țări. Ciudat , cât de mult ,,modelează” politicul și funcția politică un individ. Nu spun un caracter, spun un individ, pentru că nu am siguranța că totuși, cel care ocupă un post, o funcție, un statut îl și are. De caracter vorbesc. Ori, majoritatea celor aflați la conducere acum, au demonstrat-o cu prisosință că nu-l au. Caracterul, spuneam. Gloria ca și decaderea au un punct comun: caracterul uman. Restul, banal amalgam într-o lume pe nisipuri mișcătoare. Frumos, subtil și armonios acest articol, Flavius!

    Apreciază

  3. Tot timpul o să fie unii care îl blamează pe preşedinte pentru tot ce e rău şi alţii care vorbesc despre ,,Comuniştii din opoziţie”. Nu poţi să-i împaci pe toţi, pentru că asta e libertatea opiniei, dar cred că cei care reprezintă a doua categorie nu vor să vadă cât de degradată este conducerea în prezent… sau pur şi simplu văd, dar nu doresc să-i apuce pe cei din opoziţie pe fotoliul de conducere.

    Ai dreptate că sunt mulţi care trăiesc cu gândul că ,,Oare ce pregăteşte preşedintele?”, dar nu cred că o conducere atât de lungă cu atâtea evenimente, beneficii, câştiguri (pentru acel partid) se poate încheia brusc şi fără un moment glorios în care cade cortina de mătase şi toţi spectatorii aplaudă. Poate mă înşel… dar tristul adevăr este că e greu să găseşti pe cineva bun la noi. Politica transformă oamenii în fiinţe fără suflet, remuşcări sau prieteni (cu excepţia prietenilor politici)…

    Apreciază

    1. @Stefan… nu cred ca vor avea parte de aplauze, tocmai fiindca au crezut prea mult in ele, ca li se cuvin oricum facind ce ii taie capul fara a da socoteala! Ca presedintele e vinovat de nelegiuri sau nu e discutabil, de acord, insa el este pus, sau s-a pus, acolo sus, girindu-i pe ceilalti! Si-a asumat aceasta postura si asupra lui se rasfring toate! Putina umilinta, putina incredere, putina omenie sunt suficiente, din pacate, acum pentru a face diferenta intre „cei rai si cei buni”… Atat de putin pina la urma, din normalitate! Atat de jos am ajuns!

      Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s