Textele de interes personal

Poţi ajunge la un moment dat să supravieţuieşti, să respiri, din propriile texte vechi. Văd că nu sunt puţini cei care aduc zilei curente „repost-uri”, desigur acestea potrivindu-se perfect cotidianului. Normal, aparent nimic nu e nou în peisajul zilei de azi faţă de cel al zilei „de azi” de acum doi ani sau trei. Iar o asemenea privire, dincolo de a fi pur şi simplu leneşă, îţi poate da şi iluzia confortabilă a încremenirii în vîrstele şi stările alea de atunci… Mă întreb însă cît de „bine” sau de „corect” sau de „normal” e, pînă la urmă, să „trăieşti” în şi din texte, cu sau fără ghilimele? Şi nici măcar texte care te-ar face vreodată măcar vreun scriitoraş sau… simbriaş în ale scrisului, adică măcar cu o umbră de remuneraţie de pe urmele lor! Dar poţi măcar astfel „trăind” să te „bucuri” de efectul Placebo al textelor pe care le scrii, reamintindu-ţi-le (!), cu justificarea că găseşti în asta un tratament, că le foloseşti aşa pentru uzul psihic… intern? Miraj, Fata Morgana? Sau imaginea cartofilor crescuţi şi stafidiţi după o iarnă în beci? La ce bun, aşadar, textele de interes personal, cu atît mai efemere cu cît ele circulă exclusiv prin biţi? (Vechi sau noi, nu mai contează!) Ca purgative? Pentru salubritate? 😉

P.S. – E doar o simplă retorică aici. De interes personal. Muzica-i cea care contează!

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

11 gânduri despre „Textele de interes personal

  1. Daca tot nu se aseamana „azi” trait astazi cu „azi” trait ieri, de ce nu ar fi textele mereu proaspete, mereu altele, mereu alte intrebari si alte raspunsuri? e doar retorica postarea, pentru mine!)))

    Apreciază

  2. Textele de interes personal nu sunt asemeni efectului,, Placebo”, nu-ți trimit iz de iluzii și nici nu-ncearcă să-ți întoarcă viața pe dos așa cum ai întoarce o cămașă sau o bluză. Sunt cele mai valoroase texte care pot fi scrise într-un anume timp (fie el istoric sau emoțional) pentru că au meritul, darul de a conserva clipa. Litera dintr-un astfel de text , pe lângă efectul literar, conservă cum nu se poate mai bine secunda, trăirea ei la acel moment, înmagazinează spiritul, sentimentul, care iată, revine odată cu recitirea acelui text. Suntem liberi, din punct de vedere emoțional să-l ridicăm la valoarea lui N, sau , din contră să-l minimalizăm cât se poate de mult. Trecerea timpului poate ridica valoarea virgulei dintr-un text, accentuându-i, sau din contră , scăzându-i valoarea . Depinde însă de sufletul, starea de moment a celui care a scris textul. Atunci desigur textul este un foarte bun tonic, revigorant , este pargă o renaștere a Egoului. Pasărea Pheonix , mic copil pe lângă ce poate renaște dintr-un text personal. Nu numai scris; trăit.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s