Netimpul. Neviaţa. Necuvintele

Am tot mai puţin timp pentru cuvinte, tot mai puţin timp pentru sunete, tot mai puţin timp pentru priviri, pentru zîmbete, pentru îmbrăţişări, pentru iubit, pentru dor, pentru amintiri, pentru sinceritate, pentru vară, pentru timp, pentru viaţă. Dar am tot mai mult timp pentru ticăloşii, pentru suspiciuni, tot mai mult timp pentru ură, pentru minciună, pentru frică, pentru ipocrizie, pentru foame, pentru trădare, pentru dispreţ, pentru nesimţire, pentru iarnă, pentru netimp, pentru neviaţă. Şi ştiu că asta e scuza perfectă!

Din totmaipuţinultimp ţin minte, vag, doar o seamă de gînduri, de fraze:
Flavius, dreptul de a fi născuţi cîndva
iar nu chinul de a ne naşte tot timpul.”
Cum ar fi arătat “pămîntul numit România” la umbra pasului Său, cum ne-am fi simţit ca “locuitori ai limbii române”, avîndu-l vecin?
Cuvintele au fost mereu aşa, ale lui şi la EL.
Schimbă-te în cuvînt ca să nu te roadă viermii.”
Mirat şi uluit de ideea că există timp, vede în orice ceas, în orice orologiu, în orice clepsidră, forma unui posibil sicriu.”
Azi, ele, cuvintele îşi fac singure treaba şi nu mă supun niciunei cazne…
Ce mai este azi, mîine şi ce va rămîne peste mîine, peste mine? Necuvintele.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

22 de gânduri despre „Netimpul. Neviaţa. Necuvintele

  1. Eram în clasa a X-a… În acel 13 decembrie, două vești au cazut năucitoare asupra mea! Sora mea făcuse peritonită, plânsesem toată noaptea, iar dimineața, la clasă, doamna Bularca a întrat lăcrămând. Ne-a spus:
    Fetelor, a murit Nichita Stănescu!…
    Fusese de curând la noi în liceu… avea niște ochi splendizi…

    Apreciază

  2. Ma bucur sa intalnesc texte atat de frumoase, si inca la un brasovean…..zic eu, brasoveana doar prin adoptie, dar indragostita de acest oras cel putin la fel de mult ca si brasovenii get-beget !

    Apreciază

  3. Nu-i aşa că nu mai avem timp? Parcă pe măsură ce ne maturizăm, nu mai avem plăcerea să ne bucurăm de acele momente mici, calde şi nevinovate pe care le îmbrăţişam cu fiecare ocazie. De ce? Pentru că grijile cotidiene primează în peisajul nostru şi se duc până în punctul în care ar putea să înlocuiască bucuriile vieţii. E un fapt ştiut că e greu să faci o impresie bună, dar e foarte uşor să arăţi ceva negativ despre tine. Cu aceeaşi uşurinţă se strecoară şi acele momente mai puţin bune, ca frica, foamea, dispreţul şi celelalte pe care le-ai menţionat. E greu să găseşti o soluţie… Dar dacă ar fi să existe una, zace în sufletul nevinovat al copiiilor… Cel puţin aşa cred eu…

    Felicitări!

    Apreciază

  4. „Dar am tot mai mult timp pentru ticăloşii, pentru suspiciuni, tot mai mult timp pentru ură, pentru minciună”
    Eu una cred ca in viata totul depinde de cum iti alegi proiritatile. Cu alte cuvinte, daca vrei, se poate. Depinde doar de ce iti doresti . In rest , viata se scurge…

    Apreciază

  5. Pios omagiu adus celui care cu ,,Necuvintele” sale a făcut din nefăcut, cuvântul și din negândit , gânditul. Poți să gândești în virgule și puncte, poți să cuvânți din priviri, dar nu vei putea să așezi ,,Ars Poetica” lângă un punct. Gând bun, Flavius!

    Apreciază

  6. anul trecut spuneam amândoi, sunt sigură că nu ai uitat, că primăvara începe cu el.
    ieri a nins în oraşul nostru, astăzi puţini, tot mai puţini îşi mai amintesc de necuvinte, de dezîmblânziri, de ochii albaştri şi părul bălai, de ciudata inversiune şi dureroasa a cifrelor.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s