Gînd aburind

mă dusesem înaintea frigului
să-l văd rostogolindu-se dintr-un colţ la altul al cuştii.
printre ofrandele liniştii
femeile şi copiii îi aruncau fărîme de pîine,
doar noaptea picioarele-i se umflau de gheaţă,
dincolo de orizontalele de fier, pînă-n colo la copaci,
pînă-n casele gemînd de somn…

mă dusesem înaintea frigului,
aşternuturile îmi erau năclăite de miere şi urmele trupului ei erau
ca nişte meduze de gheaţă.
aveam la îndemînă, alături, o daltă roasă de ger şi gîndul
aburind de încrucişarea începutului cald cu sărutul pietrificat.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Gînd aburind

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s