Muzica Pieţei. Diferenţe

Artistul Doru Stănculescu s-a ales cu nişte vînătăi şi cu o amendă, pentru „ofensă adusă autorităţii”,  după ce a fost umflat de poliţişti; jandarmii au băgat cultura-n dubă; Chilian zice că muzicienii n-ar cânta în Piaţă, de teama infiltraţilor dar şi fiindcă nu ar mai fi chemaţi să cînte în viitoarea campanie electorală. „Revoluţia” de zilele astea, dincolo de legitimitatea ei  indubitabilă, de orizonturile, declicurile, defulările ei politice şi sociale a scos din amorţeala gîndurilor şi memoriei nostalgii şi diferenţe. Şi gînduri răzleţite. Asta pentru noi, posesorii unor astfel de „bagaje” prăfuite prin poduri, pentru noi, cei cărora ni se pare ciudată acum strigarea cu „Libertate!”, preferînd-o pe cea cu „Demnitate!”. Cum surprinzătoare ni se pare şi semantica lozinicilor din Piaţă, băşcălioasă, dezinhibată, pe măsura Puterii vulgare căreia îi e adresată, faţă de cea de odinioară, gravă şi înspăimîntată. Apropo,„Vă rugăm să ne iertaţi, nu producem cât furaţi!”, este memorabilă!
Şi m-aş referi aici, acum, la „muzica Pieţei” pornind de la gîndul limpede şi amar împărtăşit de folkista Ioana Munteanu (pe care îmi permit să-l reproduc) pe marginea declaraţiei lui Florin Chilian: „Nu avem curaj să cântăm în piaţă, printre băieţaşi de cartier, aurolaci violenţi şi alte specimene la fel, am vorbit cu mai mulţi oameni care cânta şi toţi au zis la fel. M-a intrebat şi pe mine Stelian Maria, care a fost simbol al Golanilor alături de Paţurcă, de ce nu mă duc acolo. Aş vrea să o fac, dar cine îmi garantează că toata gaşca aia care acum dă foc şi distruge nu mă ia la călcat în picioare? Nu mai sunt tinerii de acum 23 de ani care ascultau folk şi rock şi purtau plete şi blugi, cu flori în piaţă, ăştia sunt manelişti şi cocalari. Ce să le cântăm, „Of viaţa mea”? Opriţi-i voi să mai dea foc şi să mai distrugă, să se ia la cafteală cu jandarmii şi să arunce cu molotoave şi noi ieşim să cântăm.”
La gîndul meu că ar fi frumos să auzim Piaţa cîntînd, „ca pe vremuri”, că realizez că asta nu se mai poate, că vremurile şi generaţiile fac diferenţa, Ioana a continuat: „Da… e o nostalgie şi mi se rupe sufletul că doar asta e, însă din păcate nu cred că se poate face nimic. Piaţa de atunci asculta Pink Floyd, citea Cioran şi se bătea la coadă la bilete să vadă „Visul unei nopţi de vară” cu Rebengiuc. Piaţa de acum ascultă Guţă, citeşte Can-Can şi se bate pe stadioane.”
În speranţa unui tăvălug care să radă mai mult de cîte ne-am aştepta, mai mult chiar decît „un om al trecutului” (sic!), după cum spune pînă şi Cărtărescu (!), a unor (alte) alternative, a unor cristalizări, ascult muzicile Pieţei de atunci şi admir viermii de acum!…

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

23 de gânduri despre „Muzica Pieţei. Diferenţe

  1. Foarte interesant postul, maniera in care puneti problema. Personal, ca profesor care predau jurnalismul la elevi, discut mult despre valori culturale si tabloidizate. Despre ponderea ratiunii si a instinctului in piata media. Din pacate, nu imbratisez tabloidizarea de azi, dar ma adaptez. Ma exprim la limita. Ma subtilizez in pielea lor ca sa le transmit grauntele de lumina/ratiune. Ce ati scris aici este caonflictul dintre 2 generatii total diferite. Ca ne place sau nu, mergem cu cea de azi si facem ce se poate pentru a razbi prin muntele de materialitate, vulgar, prostie, ridiculizandu-le, intelegandu-le, dialogand, chiar daca este foarte greu si neplacut.

    Apreciază

  2. E bine ca totusi se iasa sa se protesteze inca. Chiar daca suntem in urma si la aceasta „institutie” a protestelor, spiritul lor ar trebui sa ne clocoteasca in vene.
    Cum francezii au exersat asta de la Revolutia lor incoace si erau pe atunci ascultatori de muzica clasica si continua si azi chiar daca asculta house. Spiritul asta trece peste generatii si incheaga un neam.
    Stima!

    Apreciază

  3. Gusturile se educă iar timpurile îşi cer ritmurile cuvenite …
    Momentul de expunere acum este maxim şi ar merita, cu vârf şi (există un risc în orice) îndesat, încercat …
    Nu vreau, departe de mine gândul, să fiu răutăcios dar nici viaţa şi nici Piaţa nu garantează ceva anume!

    Apreciază

  4. Din păcate, între timp până şi Rebenciuc s-a demitizat şi a dăruit subiect de can-can luându-se de steaua Stelei. Peste tot există clici…clica actorilor tocmai am pomenit-o-n gând(scriind rândul ăsta, am pomenit-o de două ori). Afirmaţia lui „iubi” , cum că dacă ar cânta pentru Piaţă artiştii, le-ar scăpa celelalte pieţe, de campanie, deşi o altă răutate mică, ca între cântăreţi(altă clică) e plauzibilă…mă rog, până la proba contrarie. În fine…ai zis atât de bine tu, că ce să mai zic…

    Apreciază

  5. Îmi pare rău pentru cantautorul Doru Stănculescu. Îl ascultam în anii ’80 în diverse spectacole de muzică și poezie. Îmi place și-acum, dar se pare că și lui îi place să fie un membru activ al mitingurilor ori întâlnirilor cu caracter de protest . Cred că de mult era vizat. Excelent și sensibil , real articolul.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s