Căutătorii

Îi văd în fiecare zi. Şi dimineaţa cînd plec şi seara cînd mă întorc. Sunt o familie: un bărbat, femeia şi doi copii, doi băieţi la vreo cinci şi vreo şapte ani. Sunt ţigani cred, dar asta nu contează. Murdari, cu hainele rupte, cu pantofii, papucii rupţi… I-am observat în cîteva rînduri, pe soare sau ploaie, indiferent. Se instalează sub nişte pomi, pe iarbă, lîngă mica alee dintre blocuri, de pază la ghena de gunoi îngrădită în plasă. Este evident că acela este teritoriul lor. Ţin ghena sub observaţie şi cred că atîta timp cît ei sunt acolo nimeni nu se apropie. Fac deja parte din „peisaj”… Imediat ce apare un locatar din zonă să arunce ceva, unul din cei patru îl urmează şi înşfacă punga de gunoi lăsată în container. Nu le „scapă” absolut nimic. Şi-au „delegat” exact munca, sarcinile: cei mici se ocupa de aceste pungi menajere obisnuite, cei mari au în grijă „clienţii” care aduc saci, cutii mari. În ambele cazuri căutările sunt minuţioase iar „cîştigul” se adună în jurul lor umplînd locul cu pungi pline cu resturi alimentare, cu sticle şi pet-uri (unele încă purtînd ceva… conţinut) cu geamantane, cutii şi haine. În unele momente ale zilei îi poţi vedea pe copii jucîndu-se, ocupînd aleea, cu te miri ce bucăţi de plastic, creioane ciunte sau rupturi de caiete şi ziare, în timp ce părinţii dorm la umbră. În seara asta, pe înnoptat, la finalul „programului” copilul mai mare îl apostrofa pe mezin: „Ce, nu te-am învăţat să cauţi? Uite ce ai lăsat aici! Să vezi ce o să-ţi facă tata!” Căutătorul cel mic, poate furat de cine ştie ce ciob colorat, obosit sau cu gîndul la alt răgaz de joacă, scăpase ceva din prada cu preţ, iar acum tremura ca varga… Pesemne acasă îl va aştepta atingerea curelei celei late şi, posibil… o felie mai puţin din pîinea cu mucegai a zilei… Dar vine o nouă zi, poate mai bună…

Servus, Blogolume!
Toate cele bune…

Anunțuri

10 gânduri despre „Căutătorii

  1. Fiecare om ar trebui sa aiba o sansa dar sunt cazuri ,precum in secventa ta de viata ,cand mediul ii transforma pe cei doi micuti,niste copii pina la urma,in mici gize care nu vor putea sa zboare niciodata.Daca privim in jurul nostru vedem multi fluturi fara aripi,din diverse motive.Desi ,se spune ,ca exista si povesti cu final fericit.

    Apreciază

  2. Un peisaj sumbru, dar din păcate face parte din cotidian şi nu-l putem ignora. Sigur, sunt o mulţime de cauze, toate obiective şi cel mai uşor este să judecăm din afara problemei . Fără să fac referire la cazul prezentat, mă gândesc câtă nevoie există în agricultură de braţe de muncă, cât pământ nelucrat, câte lucruri ar fi de făcut dacă o minte de om gospodar ar pune cap la cap multitudinea de fire incâlcite şi ar realiya o mobilizare generală de stopare a lenei şi a indolenţei…
    Nu este simplu, ştiu, este vorba de educaţie, de voinţă şi chiar de cultura acestui popor, dar dacă ar exista măcar un început , o încercare, tot ar fi bine. Din păcate ,câştigul fără muncă şi îmbogăţirea peste noapte( a se observa miile de participanţi la Bingo Metropolis)este deviza a tot mai mulţi indivizi.
    Te salut Flavius ! Prea ocupată nu am mai avut timp să fac vizite, dar atunci când pot o fac cu plăcere, mai ales când este vorba de bloguri care au la fiecare postare ceva interesant şi pertinent de spus .

    !

    Apreciază

  3. O imagine trista pe care o vedem in toate orasele Romaniei.
    Copii care nu au copilarie, parinti carora nu le pasa si nu au cu ce sa-si intretina copiii.
    Si multe altele la fel de triste.Un viitor in culori intunecate, din ce in ce mai intunecate.

    Apreciază

  4. Încet-încet viața s-a transformat din ,,Viața ca o pradă” , în viața pentru o pradă . De orice natură , cu orice fel de conținut. Prada-pungă, prada-sac, pradă- banalele resturi .De orice ar fi ele ,:alimentare , menajere , uneori și morale. Pentru că, de ce să n-o recunoaștem problema existenței metamorfozează f.mult individul ca formă de manifestare psihică , civică , morală.Grija zilei de mâine , strâmtează universul individual , canalizându-l spre o singură activitate: procurare hranei. Iat-o că revine ca activitate majoră de grup , înlăturând spiritul gândirii cerebrale , canalizându-l spre activitate de procurare a hranei , prea puțin dând copilului și timp de joacă .Așadar, spiritul de trib ușor spre drumul de revenire. Viața nomadă s-a transformat în ,,Viața de ghenă”. Ghena însă pentru unii prea săracă. Cum însăși le-a fost și le va rămâne viața.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s