ţestoasele ape

te simţi cîteodată sfîrşit,
toate vieţuitoarele ţi se agaţă de pielea uscată
te-aleargă amazoane cu gînduri de vid
şi sună mereu cineva din cornul de-alamă albastru.

sunetul ăla te străpunge în coaste
şi cad de pe stînci albele cuiburi de vulturi şi puii de vulpe
se joacă prin iarbă cu prada în dinţi.

te-aşteaptă lucioasele, ţestoasele ape şi genunchii-ţi sug din pietre
umezeala şi frigul.
departe se-arată oraşul închis în sprîncenele nopţii.
alergi
şi de pe oase îţi cade sudoarea.
amazoana de marmură albă te-a atins şi-a murit
şi sunetul se-nfăşoară rotund
glesnele-l calcă
şi frigul şi trupul se-ncheagă.

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s