sonata lunii

reuşisem să mă ascund sub un pod.
niciodată nu mai aşteptasem atît de mult căderea nopţii.
răbdători căţiva inşi se strecuraseră în jurul meu şi mă priveau.
atunci m-am întors cu faţa spre zid şi am desenat acolo
un paianjen.
şi tot aşa dar ei au rămas pe loc mai departe privind.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „sonata lunii

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s