simţurile oraşului

era o vreme cînd umblam
cu pantalonii suflecaţi prin bălţile oraşului.
era posibil un accident poetic: coliziunea
cu umbra unui călător bolnav de gută.
aveam încredere în moartea vizitatorilor pînă în
punctul de subţiere al copacilor ce traversau bulevardele spaţioase
ale sîngelui.

aşteptam semnul intrării în cupola rotundă de palmier cu struguri –
în vremea aia încă mai copiam manuscrisele vechilor păsări.
atunci am simţit ploaia cum îşi face cruce peste capul meu şi
o sete de lumînări cu parfum de tutun şi ochiul gros de zeiţă privindu-mă.
era în vremea cînd înşelam simţurile oraşului cu căutări prin marsupiile Evei,
acolo prin tîrgul de smoală…

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s