Post de vară. Gînd ondulat

Mă întrebam acum ceva timp unde ni-s cireşele? Duminicale întrebări mai sunt: unde ni-s florile de liliac, dar teii? E iunie, iată şi n-am trecut pe lîngă nici unele din toate astea. N-am trecut sau nu le-am zărit? N-au fost, nu sunt sau mi-s eu prea departe? Am auzit o ştire, cum că toate astea ne-ar fi arhisuficiente pentru a ne simţi fericiţi. La concluzia asta au ajuns nişte… neobosiţi oameni de ştiinţa (nu, nu englezi ci australieni parcă!) 😉
E iunie şi bag de seamă că ăsta ar fi primul meu „post” de vară. Adică aşa îmi încep eu vara, cu gîndul ăsta relativ tîrziu, atîta vreme cît, de regulă, la mine anotimpurile îmi erau timpurii şi îmi creau chiar ceva dependenţe?… Se pare că da, aşa.
Duminicale întrebări, da previzibile. Cum previzibil îmi e şi un gînd ondulat dus spre Lorca, cu muzichia-i cu tot. Constant văd, în… inconstantele mele PDA-uri… 🙂

Federico Garcia-Lorca
Şi după aceea

Labirinturile
create de timp
se prăbuşesc.

(Rămîne numai
pustietatea.)

Inima, izvor de dorinţe,
se prăbuşeşte.

(Rămîne numai
pustietatea.)

Iluzia zorilor
şi sărutările
se prăbuşesc.

Rămîne numai
pustietatea,
o pustietate
ondulată.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

Anunțuri

50 de gânduri despre „Post de vară. Gînd ondulat

  1. Pingback: Tes autres egos |
  2. Pingback: Tes autres egos |
  3. Lorca s-ar fi intrebat probabil unde ne sunt portocalele… (Iti amintesti de poezia aceea cu fata culegand neinduplecata portocale, in timp ce vreo trei calareti o tot cheama cu ei? Na, ca am povestit o poezie! Asta da reusita)

    Apreciază

  4. Da, a venit vara, vara cu cirese si capsuni, cu gradini ce promit sa ne dea bogate recolte de rosii, ardei si vinete, desi pomii fructiferi si in acest an la mine, au ramas doar pomi…ornamentali! O zi minunata!

    Apreciază

  5. Zic si eu ca tine, Flavius, ca-s mai sus de tine cu 100 de km, al Miercurea Ciuc. Liliac…am vazut aproape inflorit intr-o zi, iar in alta, deja scuturat. Si imi plac la nebunie, cu parfumul lor cu tot. Am vazut lacramioare. Iar tei, la mine nu sunt. Da’ am vazut pe un blog niste poze cu ei, infloriti. Asta-i treaba, cand primavara se lasa asteptata, vine intr-o zi, apoi o doboara vara.
    Propun sa privim mai mult in jur, altfel, trece viata neobservata.

    Apreciază

  6. Da, a venit vara. Printre atatea ploi parca nici n-am simtit cand s-a strecurat prin noi. E cald din nou, unora le era dor de caldura, altora apasa cu furie butonul aerului conditionat. Miroase a iasomie, a tei, a capsuni de pe tarabe si cateodata trecem pe sub ciresi. Fructele insa le sunt sus de tot, dar niciodata nu vom crede ca-s acre…

    Apreciază

  7. Din pacate trebuie sa traim cu gandul ca nimic nu mai e si nu o sa mai fie ca odinioara, ca-n copilarie. Ploile, copacii, copii, oamenii, jocurile, florile, ninsorile absolut nimic nu mai e ca odinioara. Ma bucur macar ca am apucat niste vremuri frumoase…chiar daca nu sunt asa batran.

    Apreciază

  8. Pe la mine sunt ciresi, mai mult chiar, am mancat cirese din doi copaci.
    Am vazut si am simtit parfumul tuturor florilor, acum au inflorit teii si caprifoiul.
    Trebuie sa vrei ca sa vezi.
    O vara frumoasa!

    Apreciază

  9. îţi doresc o vară cu multe gânduri care să rodească spre bine, spre mai bine. o vară cu cald, cu linişte, cu miros de grâu în care se coace pâinea zilelor şi macul stă la pândă, la roşu…
    îţi doresc linişte.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s