Glesna de frig

Îţi păstrasem în coş un ciorchine de strugure. Otrăvit.
Erau orele cicatrizate pe parchet, puteai să le striveşti, să le simţi
buzele pe talpă. Printre aripile cafenii coasa-mi trecuse deja
şi peste corzile întinse de pian vibrau în ramă garderobele trosnind…

Baudelaire, îţi sucisei pesemne glesna ieşind din piramidă.
Pe masa albă cu urmele ospăţului de sînge, îmi închipuiam
altfel întîrzierea şi liniile tale străpunse de bisturiu, mîngîind
străvezimea fiecărui solz curat de aer.

N-aveam altceva de făcut decît să sărut cu gura de iarbă
vrăbiile subţiate de sunetul clavirului şi să văd cum mişunau pe pereţi
picăturile de vopsea, marginile ochilor mei pîndind tutunul revărsat din fructieră…

Lumina trecuse pînă şi de blănurile de urs ca şi cum sfera de piatră acolo-şi
aflase căldura. Confundasem măseaua de noroi cu o privire de leu visîndu-te şi
îţi păstram încă un gol de aer să-l iei înainte de plecare.

Sucită, glesna de frig, răsucită-n fumul cald de pe cuţit…

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s