Elogiu mitocăniei

O da, îi invidiez pe indivizii care ştiu să înfigă pumnalul zîmbindu-i tandru victimei pentru ca după aceea să se ducă liniştiţi la jogging! Îi admir pe cei care îţi privesc dispreţuitor, rînjind, mîna întinsă şi se aşteaptă să le spui umil: „s’trăiţi!”. Sunt topit după meseriaşii care afişează o moacă ocupată cînd îi saluţi şi năvălesc peste tine cu telefonul înfipt în ureche la şapte dimineaţa, trîntind uşa. Sunt dat pe spate de arhisuficienţii de sine care nu au timp să asculte, să tacă, să citească două rînduri pînă la capăt. Îmi dau jos pălăria în faţa celor care nu au noţiunea timpului, pentru care azi e ieri şi măine e azi, iar tu trebuie să te execuţi indiferent de… fusul orar! Sunt entuziasmat de puterea „docţilor” gata să arunce la gunoi ceva ce le pute ca fiind prea bun, fiindcă e nefăcut de ei. Sunt mişcat pînă la lacrimi de capacitatea specialiştilor care, cel mult reuşesc să-ţi arunce o rezoluţie agramată pe un colţ de pagină şi te expediază să schimbi ceva „esenţial” – ASAP! 🙂 – fără să aibă habar ce. Îi stimez pe experţii care, în loc de „bună ziua” îţi spun abrupt şi cu sictirul din dotare: „ce faci bă?!” sau „hy!”, atît oral cît şi în scris! Mă declar extaziat de ştiinţa cu care scrobiţii ăştia nu răspund la telefon şi nu-şi citesc mailurile, după ce ţi-au întins superior cartea de vizită asigurîndu-te de deplina… disponibilitate. Îi idolatrizez pe toţi ăştia cînd văd cu cîtă… dexteritate şi cît de dulce ştiu să pupe în cur. Mă înclin în faţa gesticulaţiilor şi explicaţiilor savante pe lîngă subiect şi îmi place mult sunetul pumnului bătut în masă, al tocului de pantof care pistonează nervos parchetul şi al vocii date la maxim în „dialogurile” cu „partenerii”. Îi ador pe cei care demolează un om „doar” fiindcă nu-i pot ajunge nici măcar pînă la genunchi.
Îi iubesc pe mitocanii care fac lucrurile să putrezească. Şi dacă sunt majoritari, o da, cu atît mai bine, sunt fericit să transpir zugrăvindu-le statuile pe la fiecare colţ de stradă! 😉

P.S. – Muzichia-i doar aşa, pentru… antren! 🙂

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!

48 de răspunsuri la „Elogiu mitocăniei”

  1. Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe maţe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaş!… Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul în cap şi cu basmaua iac-aşa scoasă. Cum m-a văzut, – că trebuie să fi fost schimbat la faţă, cum sunt eu când mă necăjesc (îşi mângâie favoritele) – cum m-a văzut, a sfeclit-o… A întorsc capu-ncolo şi a început să bea din ţigară ştii aşa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă-ntorc eu iar la loc şi mă fac că mă uit la comedii, se-ntoarce şi bagabontul iar cu ochii la cocoane!… mă it iar la el, iar se-ntoarce-ncolo;… mă-ntorc iar la comedii, iar se uită la cocoane;… mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; mă-ntorc iar comedii…

    parcă era alt stil pe vremuri!

    Pe mitocanul prezentului Jeff l a definit frumos :

    „I’m scratching a picture on the wall
    Of a man called nothing at all
    Why are they keeping me here
    Please just let me go”

    Apreciază

  2. mitocani?
    pot fi date sinonimele lui „nenea Iancu”? pastramagii, mațe-fripte, coate-goale?
    sună mai bine în sensul în care te fac, cel puțin, să zâmbești. Asta dacă nu se întâmplă să-ți interesectezi existența cu vreunul și să-ți piară cheful de tot!
    🙂

    Apreciază

  3. Nu știu de ce , în vreme ce te citeam, m-am gândit la Hamlet-
    El este poate singurul care nu-i acceptă pe cei care primesc orice cu ochii închiși. El își pierde liniștea, dar așa , amenință să strice și apatia altora.
    Eu tot cred în apariția cuiva, care să scormonească, să caute și să găsească adevărul, făcându-l public!!

    Apreciază

  4. Mirela Pete mi-a făcut cinstea ca pentru Povestea parfumată între bloggeri, pentru această sâmbătă, adică pentru mâine, să propun eu tema.

    Ce spuneţi de POVESTEA PARFUMATĂ A INIMII?
    Vrei sa scrii si tu un articol? 🙂

    Apreciază

  5. Mitocania s-a dezvoltat intr-un fel de-a fi pentru unii, fiindca ne-am uitat valorile si chiar noi, de ce sa fim mai cu mot, am incurajat prostia cel putin o data in viata. de aceea cred ca tot noi ar trebuie sa facem ceva. zi de zi….

    Apreciază

  6. Din cauza ametelii de pe blogspot era cat pe ce sa ratez billetul acesta….
    Inainte ii „invidiam” si eu pe… sa zicem, dezinvoltii astia… apoi am invatat sa-i ignor pur si simplu.
    Felicitari pentru text!

    Apreciază

  7. De acord cu sophie.
    De-ar fi această problemă doar în România, ar fi minunat că l-am vota toţi pe Gigi Becali şi-am fugi din ţară la învestitura sa. Din păcate, problema nu este doar în România.

    S-auzim de bine.

    Apreciază

  8. Din pacate, in Romania, mitocania, marlania, nesimtirea si kitsch-ul se simt ca la ele acasa! Da, pupincurismul este apanajul celor care le place la randul lor sa-i priveasca de sus pe altii si sa fie lingusiti!
    O duminica placuta!

    Apreciază

  9. Bună ziua, Flavius!

    Şi dacă nu sunt majoritari, sunt cel puţin în funcţii de conducere. În plus, faţă de calităţile lor , mai au şi pârghiile şi răspunsul rânjit ‘pentru că am cu ce, bă’. Şi dacă-i recunoşti dintr-o privire, îţi doreşti să nu fi piatra din vârful pantofului lor.
    Cei minoritari ar folosi crema care îi face transparenti, doar pentru a fi lăsaţi să-şi facă munca în linişte, strâmtând propria creativitate în şabloanele foştilor muncitori de la fabrica de filatură, mai nou, şefi cu unic argument cuvântul greu, injurios, dar cu sonorul maxim.

    Apreciază

  10. Mă numesc Andrei şi sunt un cititor ocazional al acestui blog. Vreau să vă felicit atât pentru articolele scrise dar şi pentru faptul că aţi ajuns unde sunteţi (un blogger respectat şi citit de multe persoane).
    Eu sunt un student care îşi doreşte să câştige un ban cinstit oferind meditaţii la limba engleză. Deoarece nu sunt un profesor şi nu am contact zilnic cu nenumăraţi copii, m-am hotărât să mă promovez pe internet.
    Am un blog de prezentare în care scriu articole utile pentru părinţi în ceea ce priveşte educarea copiilor. Momentan am puţine articole dar mi-am propus să scriu zilnic.
    Am apelat la dvs. în speranţa că m-aţi putea ajuta. Orice ajutor este binevenit, de la un sfat prietenesc până la recomandarea unei persoane interesate de meditaţii (prima şedinţa este gratuită). Momentan am văzut că google nu m-a indexat şi cum vine în curând vacanţa, şansele să mai găsesc elevi interesaţi scad pe zi ce trece. V-aş rămâne îndatorat dacă am putea face un link exchange în care să rămâneţi pentru totdeauna în blogroll-ul meu iar dvs. să îmi ţineţi link-ul pe blog-ul dvs. timp de o luna.
    Îmi cer scuze dacă prin acest mail v-am ofensat în vreun fel. Ştiu că aţi ajuns unde sunteţi prin muncă şi timp şi va mulţumesc că mi-aţi citit acest mail.

    Cu respect,
    Andrei

    Apreciază

  11. I-as mai adauga pe profesionistii in discursuri pline plasate ce fac adevaratele fapte sa paleasca in anonimat, pe gospodarii nostri idili, pe prietenii care isi pastreaza planurile doar pentru ei ca nu cumva sa aduci concurenta in peisaj, pe colegii care fac misto cand sinceritatea ta da nastere invidiei, pe falsii amatori de „hai sa ne avem ca frati, toti suntem putin luati”…

    Apreciază

  12. Of, cat esti de suparat pe ei! Dar pe buna dreptate. Si te inteleg. Uneori incercam sa inchidem ochii si sa ne facem ca-i ignoram, dar, parca in ciuda noastra, se inmultesc in acest timp si acopera lumea ca o pacla lipicioasa de care parca nu mai poti scapa. Sincera sa fiu, nici acuma nu stiu care ar fi antidotul bolii lor… In fata prostiei ma declar infranta :-((

    Apreciază

  13. cred ca trebuia sa le spui ‘frumosii mitocani’ in idea ca frumusetea lor (relativa) e dovedita… intrebarea e daca si-o recunosc unii in altii si si-o admira sau e doar evidenta celor din exterior pe care se sprijina? Sincer, ce este un mitocan fara public sau care sa-l ‘adore’ .. decit un alt om singur.

    Apreciază

  14. Scuza-ma Flavius, vreau sa schimb un cuvânt în ultima fraza: în loc de „Şi dacă sunt majoritari” eu as spune „Şi pentru ca sunt majoritari”. Sper ca te-ai referit la „toata lumea” din lumea asta plina de teroristi, razboinici, justitiari, razbunatori, pacifisti si multi fraieri. Multumesc!

    Apreciază

  15. off, flavius. se pare că bate un vânt rece din toate părțile și ne răvășește existența și așa fragilă, bulversată, cenușie. pseudoprimăvara fără înflorire…
    aș vrea să am soluții și să îți spun că nu, nu poate fi numai așa, că există și alte variante, că putem face și altfel deși știu că nu… o, nu.
    privește în adâncul tău, privește în jurul tău, privește în cealaltă parte. mi s/a spus și am învățat, cu greu, să fac asta. dar… până când?
    și ai dăruit timp, și e mult prea frumos ce ai spus. realitatea miroase mai rău și e mult mai hidoasă. 😦

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.