O doamnă, porţile apei…

Furam gutui uneori
în cuiburi de păsări.
De atunci tîmpla-mi e o piatră fumegîndă
şi caut întregul în sîmburi
şi sîngele obosit se scurge printre rînduri.

Eram un ochi scos
şi pus undeva, ascuns de lumină,
pată albă, lichidă,
fiinţe cu spaimă alungîndu-mi din cale.

Simţeam alunecat în purgatorii
doar noaptea tîrziu cum deschidea porţile apei,
o doamnă cu braţele calde…
Blînd cerşetor cu priviri de cenuşă,
săpînd orologiului cărămizile, aşteptînd
fluturarea fumului greu, prelins, eram…
Se aud încă şoimii cu aripile-ascunse-n
şindrilă, din lemne şi fier
cum mai ridică un rug.

Anunțuri

6 gânduri despre „O doamnă, porţile apei…

  1. „Blînd cerşetor cu priviri de cenuşă,
    săpînd orologiului cărămizile, aşteptînd
    fluturarea fumului greu, prelins, eram…”

    Minunat miraj de poet ce-mi aminteste ceva din Oda in metru antic de Eminescu.

    Apreciază

  2. „Blînd cerşetor cu priviri de cenuşă,
    săpînd orologiului cărămizile, aşteptînd
    fluturarea fumului greu, prelins, eram…”

    Minunat miraj de poet ce-mi aminteste ceva din Oda in metru antic de Eminescu.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s