Crize de iarnă. Las’ că trece!

Cred că sunt un pic prea nervos în vremea din urmă. 🙂 Tocmai perioada asta a Sărbătorilor mă scoate din sărite, nu ideea de Sărbători cu ceea ce sufleteşte aduce după ea cît isteria din preajmă. Zilele premergătoare noului an îmi par (ne sunt?) un nesfîrşit şir de cazne. Să le trec pe o listă? Nu cred că are sens. Probabil aşa sunt făcute lucrurile, aşa sunt făcut eu ori aşa ne „manageriem” noi Sărbătorile: încercând să rezolvăm tot ce nu am rezolvat un an întreg, făcîndu-ne preş umil în faţa „obligaţiilor”, a convenţiilor idioate. Şi ajungem sleiţi la anul nou privind tîmp paharul de şampanie şi jurîndu-ne că aşa nu mai facem, eventual cerîndu-ne iertare pentru vinile capitale sau închipuite de peste an.
Ce mă enervează, „off-topic” desigur!? 😉 Ăia care chinuie literele la modul concret. Adică cei/cele care chinuie tastatura apăsînd-o cu toată fiinţa, cu un zbucium zgomotos şi legănat din tot trupul şi cu bătăi nervoase de picior în podea ţinînd intonaţia literelor care nu reuşesc să li se lege niciodată în cuvinte. Şi mă exasperează că nu, „meseriaşii”  nu se resemnează ci îşi reproduc zilnic stereotipiile tîmpe ce aduc a şmirghel frecând o limbă tocită de lemn.
Mă mai înfurie, mai rău decît în restul zilelor din sac: când azi aflu că era urgent să rezolv ceva ieri, cînd nu funcţionează deszăpezirea, dezaburirea, „şpriţiera” sau îmi îngheaţă yala de la portieră, cînd şefu de scară îmi reproşează că nu închid uşa, cînd pe un ghişeu scrie o oră şi funcţionara a plecat cu „cinci minute mai devreme”, cînd îmi crapă pentru ore bune internetu’, cînd rămîn blocat în parcare, cînd după ce am reinstalat „uindousu'” am constatat că nu mai am diacritice, cînd mă sună bezmetic la telefon numai ăia pe care nu vreau să-i aud, cînd uit lumina aprinsă şi portofelul în casă, cînd îmi dă toată cafeaua în foc, cînd îmi uit parolele la nenumăratele conturi virtuale, cînd toată lumea vrea sau aşteaptă ceva de la mine, cînd uit ce anume chestie importantă nu trebuia să uit!…
Cred că dozele de neuroni, distonocalm şi… lecitina mi s-au consumat de mult pentru anul în curs. Aşa că-mi aştept „distribuitorul autorizat” să-mi livreze rezervele pentru anul viitor, dar cum ştiu că mai e ceva vreme pînă atunci şi oricum o să întîrzie, mă aşez, beau un ceai de sunătoare  şi sper să-mi treacă… criza – fiindcă aşa i-am auzit la televizor spunînd pe unii mai deştepţi decît mine: că criza trece dacă stăm cuminţi şi ne băgăm minţile-n cap! 😉

Servus, Blogolume!
I-aş întreba dacă au nervi de iarnă şi pe unde şi-i varsă pe: Onu, Carmen, Gabi, Tipa, Gib2i3, Gabi, Daurel, Andi, Vania, Cristian, Teo, Cella, Camelia, Roxana, Rodica, Gina, Theodora, Cristian, Cami, Cristian, Mihaela, Cati, Pisica neagră, Mirela, Rose, Eo, Osterhase, Gabriela, Ioana, Deea, Dumitru, Dramoleta

Toate cele bune!

Anunțuri

65 de gânduri despre „Crize de iarnă. Las’ că trece!

  1. Am si eu nervi de iarna ca in fiecare anotimp.Am invatat sa scap de ei dupa multe incercari si metode.
    Acum vreau doar liniste si il astept pe Mos craciun.
    Sarbatori fericite, Flavius!Sarbatori fericite tuturor!

    Apreciază

  2. 🙂
    M-am amuzat grozav citindu-te… 🙂

    sarbatori fericite, Flavius, tie si celor dragi ai tai…. cu multumiri pentru posturile excelente pe care le-am citit pe blogul tau… n-a fost unul care sa nu-mi mearga la suflet!:)

    Apreciază

  3. Ăia de la televizor nu vreau să îmi dea sfaturi anul care vine… oricum nu le-am ascultat anul acesta şi nu are rost să îşi mai obosească gura… Cel mai mult mă enervează când car ceva cu mâna dreapta şi cheile îmi sunt în buzunarul drept sau când intru la duş şi îmi sună telefonul şi toate alea pe care le-ai enumerat şi tu…

    Apreciază

  4. E atâta pace şi linişte.
    Să vină colindătorii, să vestim împreună bucuria naşterii Mântuitorului.
    Ieslea e curată. Magii vin cu darurile. Steaua ne călăuzeşte.

    De ce atâta forfotă?
    Prietenii ştiu că îi primim mereu cu aceeaşi căldură şi ei vin, fie masa cât de bogată sau nu.

    Sărbători cu pace tuturor!

    Apreciază

  5. Deci, eu nu-s soferita, deci n-am treaba cu drumurile infundate, alunecus, cauciucuri de iarna, daca vine maxi-taxi la timp bine, daca nu, pe jos – face bine la glezna.
    Nu ma nenrveaza forfota din magazine, n-am bani, strictul necesar il gasesc usor oriune, evit cozile. Va fi nevoie de multa imaginatie si inventivitate sa reusesc sa „realizez” niste daruri frumoase dar ieftine, dar sper sa ma descurc, anul trecut am fost maestra.
    Pe blog nu scriu cu diacritice, la serviciu da, dar daca nu le gasesc, baietii de la tehnic imi sar in ajutor.
    Fraierii care se dau mari „compozitori” dar nu stiu sa injghebe o propozitie – delete. Cu cat se dau mai fitosi cu atat mai usor ii ignor.
    De uitat parole, am state vechi in „amnezie”, m-am obisnuit deja.
    Nu mi-e teama decat de o criza de fiere – e cumplita 🙂
    In rest, serios acum, e foarte adevarat ce spui tu Flavius, nebunia asta de zi cu zi chiar ne da peste cap toata viata. Doar ca asa sunt eu in preajma sarbatorilor – refuz sa ma enervez, oricum nu-mi foloseste la nimic decat, eventual, la o criza de fiere.
    Zi linistita!

    Apreciază

  6. Ai dreptate. Si eu am senzatia de cutremur care se apropie. Sa fie vorba de apropierea sarbatorilor? Sau poate de apropierea Marii Sarbatori? Sau, poate, este doar scrasnetul trudei celor care se straduie sa ne bage mintile in cap?

    Apreciază

  7. Se merge acasa, se inchid telefoanele, se toarna un kil de vin intr-un ibric. Se cheama familia in sufragerie. Se scoate cutia de scrlabble. Se închide televizorul si calculatoru. Se fierbe vinul si apoi se bea. Se papa nişte cozonac. Apoi, toată lumea se poate intoarce la rutina zilnica.

    Apreciază

  8. nu e amuzant ce ai scris tu, dar pe mine m-a facut sa rad treaba cu uitatul a ceea ce e important in momente cheie, asa ni se intampla multora… bine ai spus tu „las’ ca trece!”; vezi cum aveai si antidotul ? :))

    Apreciază

  9. E luni dimineaţa şi n-am faţă de-afiş şifonat. Aproape ciudat. Astrologul zicea c-ar trebui să mă mulţumesc astăzi c-o pâine prăjită cu unt sau cu lapte şi fulgi. Şi eu, care-aş fi vrut un mic-dejun în pat, alături de Ea… Nu mă dau în vânt după niciuna din delicatesele astea, şi-i trimit austerului nutriţionist o bezea. Hai marş din ecranul televizorului meu!
    Ce zici? Merge? 🙂

    Apreciază

  10. He heee! As incepe prin a spune ca de cateva saptamani incoace, am „inlocuit” nervii cu privitul atent la ce mi se intampla si amuzatul. Un fel de… haz de necaz, daca vrei. Da’ nu sunt sigura ca nu suna mai degraba a lauda. 😉
    Asa ca uite, nervii mei de decembrie se leaga de faptul ca in curand ma voi muta intr-un alt oras. Ma plimb cu trenul tot la cateva zile, vreo 60 de km, pentru vizionari de apartamente. Si e greu de povestit ce gasesc: locuri mici, inghesuite si imbacsite, mirosind puternic a curry si jeg… La ce ofera, chiriile sunt uriase! Incercand sa-mi retin grimasele, ma interesez de cand sunt disponibile, cat e chiria si… pun intrebarea cheie – si cand se va face curat? Ma simt privita cu indignare – curat? Pai nu se vede ca s-a facut deja? „Professional cleaning”… Raman ca la dentist, iar tacerea mi se interpreteaza (pe buna dreptate) ca dezaprobare. Asa ca sunt intrebata din nou: dar ce nu vi se pare a fi curat, dati-mi un exemplu?!
    Sunt tentata sa-i spun ce mi se pare curat, ca ar fi mai simplu… 🙂 Dar, cum am observat ca sinceritatea nu e prea bine vazuta (trebuie sa fii lovely mereu), bagui ceva monosilabic, spun ca ma gandesc si revin cu un telefon sa-i comunic ce am decis.
    Asa am ajuns sa ma intreb de cateva zile incoace, ca o placa stricata: si unde e civilizatia aia de care vorbeste toata lumea?!?!?!

    Apreciază

  11. s-au terminat, ‘pe moment’, citindu’i p’ai tăi 🙂
    aştept marfă proaspătă cum se crapă de opt, da’ mîine dimineaţă
    e azi încă aşa că o să bag cornu’n pernă fentîndu’i pe eventualii nepoftiţi
    şi mîine’i o zi ? iarrr ?
    aşa ce ador criogenia de la o vreme şi în preajma ‘sărbătorilor’ mai cu seamă
    azi era să-l iau ‘la pumni’ pe unu’ de la i.t.m.
    no, zic, la tăţi ni greu…
    m’am abţinut, abia, cu ajutorul creştinesc al calendarului din care’am coborît cîţiva sfinţi cumsecade :)))
    ce noroc a avut paţachinul ăla, l’au măturat sfînt şi păgîn 😉 din pumnii mei
    om răzbi… ne facem oameni de zăpadă
    n-ai un tîrş în plus ? şi’un fular verde … poate–

    Apreciază

  12. Off, nervii de iarna. Nervi alimentati de : vantul care parca ma biciuie de fiecare data cand ies din casa, de maini inghetate in manusi, de nasul rosu ca al lui Rudolph, de goana asta dupa cadouri, de plictiseala cu care raspund inca de la inceputul lunii cand sunt intrebata de minim 5 ori pe zi unde imi voi petrece Revelionul, de nesimtirea comerciantilor care profita sa scoata rebuturile si sa le puna la oferta. Si printre toate astea se strecoara si Craciunul care nu mai aduce nici un fel de magie, de pace sau de liniste. Acum ca m-am gandit la aceste lucruri si la nervii provocati de ele ma voi duce in mansarda si voi da cativa pumni in sacul de box. Daca tot ma enervez, barem sa descarc energia si sa calmez nervii intr-un mod benefic sanatatii mele.

    Apreciază

  13. flavius, ce întrebare ne pui!
    cred că am spus peste tot că iubesc iarna. că mi-e nelimitat dragă. poate şi de aceea, deşi luna decembrie este pentru mine luna cea mai grea din an, cu multă muncă, multă muncă şi multă muncă, pregătiri de sărbătoare, desprăfuitul bradului ac cu ac, eu găsesc mereu, de fiecare dată energia în zâmbet. imaginează-ţi: îmi sună telefoanele neîncetat, scriu ceva, las baltă, îmi cade internetul, un client îmi zâmbeşte stingher, vreo alţi doi aşteaptă nervoşi, îmi amintesc de ceva nefăcut la timp, am alunecat pe stradă, mi-am uitat mănuşile pe undeva şi e ger, mă sună mama şi e cardiacă şi îmi sare sufletul de grijă, dar ea vrea să mă întrebe când ajung acasă, mă dor ochii, am un dead line, mi-a picat un contract, am ceva de scris şi nu am nicio idee şi peste toate…. eu zâmbesc. afară ninge, în suflet mi-e colindă şi crăciunul vine iar. zâmbesc… cu toată fiinţa. aştept steaua magilor.
    celelalte nu au decât să vină… vor trece. steaua rămâne.

    Apreciază

  14. La mine „criza” incepe cu mult mai devreme…cam pe cand toamna aurie se transforma in toamna ,( cum sa-i spun ca sa nu jignesc urechile sensibile…) umeda.Atunci incepe calvarul:crize de astm, vizita anuala la comisia medicala de pensionare,cu toate analizele si referatele pe care trebuie sa le pun intr-o mapa , si la care nu se uita nimeni, dandu-mi o stampila seaca si un „vino la anul”…Incep si depresiile, mai mari sau mai mici, depinde de cat pot sa le ascund de ceilalti(a se citi „cat ii pot alunga pe ceilalti de langa mine ca sa nu ma vada in ce proasta dispozitie sunt”), ma enerveaza si „uindousu”, si compu, ca se reseteaza cand „vrea muschi lui” si se duce pe apa Sambetei tot ce am scris intr-o ora de fierbere…ma enerveaza si vecina Leana care vine sa-mi dea raportul cu cine e incurcat cu cine, de parca m-ar interesa chestia asta….chiar si pieptanatul , dimineata , ma enerveaza…incep sa fie prea multe fire albe…cafeaua e rece, nu mai am tigari, trebuie sa ma imbrac sa ma duc sa cumpar…ma enerveaza tot…chiar si eu ma enervez pe mine…
    Cred ca mai bine ai intreba „ce NU ne enerveaza, dar atunci ai avea parte de foarte putina lectura, pentru ca raspunsurile ar fi foarte putine si scurte.
    Oricum, multam de intrebare, m-ai ajutat sa-mi fac un orar al nervilor, si am constatat ca toate orele sunt pline! Nu mai e loc de alti nervi, nici la orele jurnalelor de stiri nu scap de ei…asa ca, daca as putea dormi, as face-o la nesfarsit, cat timp nu imi invadeaza nervii si acele ore ..”.sublime, dar care lipsesc cu desavarsire”(a se citi „aproape cu desavarsire”, multumesc companiilor farmaceutice pentru livrarea pe piata a nenumarate mijloace de adormire!)
    Mi-am varsat nervii aici, multumesc de gazduire, sper sa nu ti-i fi transmis si dumitale.

    Apreciază

  15. O să zâmbești, eu nu te văd nervos. Sau nu vreau să cred că ești o persoană nervoasă.
    Am și eu, ca orice om, tot felul de stări. Mă supără o mie de lucruri.
    Mă calmez singură.
    Am învățat asta, cu timpul.
    Toate cele bune!

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s