Oraşul sau (şi) oamenii?…

Sunt, deseori, întrebat despre Braşov. Sau, şi mai şi, cînd spun de unde sunt mi se răspunde cu o plecăciune, cu admiraţie. Adică: „Ooo… ce oraş frumos!” Mai nou, din babilonia facebook-ului primesc – mai ales de cînd am postat ceva poze de sub Tâmpa – nenumărate semne de simpatie şi dor privind Oraşul. Nu de mult, Evenimentul Zilei a avut buna idee ca după un concurs de poze să atribuie Braşovului titlul de „oraşul de vis” al României, distincţie ce a atras după ea nenumărate alte simpatii dar şi pizme…
Adevărul e că Oraşul devine la un moment dat parte a amprentelor tale, îţi împrumută generos calităţile sale, te identifică. Da, e un noroc să poţi avea un asemenea refugiu pe care să ţi-l pui drept blazon. Vrînd-nevrînd, gîndesc, Oraşul îţi e matcă chiar şi atunci cînd prin voia soartei ajungi departe de el.
Cu toate astea nu tot timpul simţi şi vezi asta. De cele mai multe ori oraşul îţi e indiferent, nu-l vezi, nu-l bagi în seamă, ba chiar îl batjocoreşti de multe ori cu tristeţile şi secretele tale. De cele mai multe ori nu te bucuri de el şi chiar spui că e un oraş ca oricare altul, ba chiar că are nenumărate părţi urîte prin care treci zilnic. Aş crede că percepţia asta ţine însă nu de ziduri, dealuri şi frunze ci, evident, de oameni. Dacă ei, cei cu care îţi petreci paşii sunt cenuşii şi zidurile, dealurile şi frunzele sunt cenuşii. Nu ştiu cum ar arăta oraşul ăsta dacă ar fi o cetate-Cetăţuie închisă, muzeu, pentru a cărei vizită ar trebui să plăteşti un bilet la intrare. Ar fi mai frumos, mai… refugiu cu plată cu ora să… cumperi un crîmpei de toamnă din Dealul Melcilor?
Dar, mai bine, hai să nu văd lucrurile aşa. Să rămîn la norocul de a avea parte de suficiente motive pentru a-mi exprima… patriotismul local. Chit că, da, aş vrea mult mai mult de la locuitorii cetăţii şi de la civismul lor (ca şi de la al meu de altfel!). De pildă, ar fi superb să văd mai mult, mai des, oraşul… viu aşa cum îl pot descoperi în zilele de sfîrşit de săptămînă, cînd lîngă parc trotuarul se umple de picturi, gramofoane vechi şi artizanat, cînd Piaţa Sfatului e plină de tarabe şi de lume, cînd Republicii devine Corso, cînd cîntă trubadurii pe străzi, cînd coboară Junii, cînd poţi împrumuta o caleaşcă auzind clopotele din turnuri, sau cînd poţi asculta fanfara din chioşcul de pe aleea vechilor ziduri de sub Tîmpa.
Iar fiindcă se întîmplă să nu fie aşa, de multe ori îl ascult pe cel mai… cunoscut irlandez din Braşov, Dr. Haydn Deane, în pub-ul lui de pe Republicii sau îl citesc pe exilatul din Honolulu, poetul oraşului, Ştefan Baciu, cel care, a pus de cel puţin vreo zece ori Braşovul în titlu…

Ştefan Baciu
Braşov la Tropic

Străbate de sub Tîmpa un cînt de saxofon
trei negri mici se plimbă-ncet pe Warte
un sfînt de lavă caldă suie pe amvon
şi-un milionar plăteşte oale sparte

un chibiţ şi-a uitat pe scaun pălăria
un chelner trist adoarme lîng-o halbă
ca un gheizir ţîşneşte dintre bambuşi poezia
un crai de ghindă trece cu-o regină dalbă

Tristan Corbiere coboară palid din Roscoff
iar eu traduc un curcubeu în Insula Kauai
oriunde pe planetă este un vechi Braşov
pe-un colţ de tropic, pe-un picior de plai.

(din „Palmierii de pe Dealul Melcilor”, 1980)

Această prezentare necesită JavaScript.


Servus, Blogolume!
Camelia îmi spune despre neiubire… Îl regăsesc, cu bucurie, pe Gigi cu ale sale, azi, ploi cu gust de… biscuiţi… Da, recunosc, îi cam sunt dator lui Adi, aşa, preţ de-o vizită la… psihiatru, pe-un domeniu… nou! 🙂 De la Manole m-am dumirit cum vine treaba cu… dezgândăcitorii! 🙂 Dorul e la Teo… în poveşti şi-un vis. Picturi dintr-o expediţie descopăr la Mirela. La Ion, predica duminicii, cu luminatul Teofil Părăian, cîndva la Sâmbăta de Sus… O călătorie, cu Madi… Un Bacovia prins într-un desen, ne oferă GabrielaDumitru închide o nevroză. Cred că ar trebui să o facem toţi! Mircea aşteaptă o rezolvare… previzibilă. 😉 Carmen evadează în toamnă. Am făcut-o şi eu preţ de cîteva clipe… Frunze de dor şi la SandrinaCornelius îmi trimite-un cărăbuş! Pînze de suflet, la Gabi! Da, Aurora, toamna aduce tristeţi… Monica ar căuta nişte vinovaţi sau măcar nişte vinovăţii prin… Parlament. La Angela găsesc o supărare cu… nume frumos! 😉 Un drum dinspre… marginea lumii îmi arată Cella… Pare simplu să-ţi decomplici viaţa, da Sorina, pare simplu… O lună plină ghicesc pe cerul Ginei, spre… dimineaţă. O ipoteză, la Onu… din fericire doar o… ipoteză! 😉 Un banc cu mafioţi citesc la Daurel. Un banc ce nu mai e de mult… banc! 😉 Cum arată… obişnuinţa scrie Vali… Cine nu ştie… 😉 Nişte… concluziuni aflu de la Athe… Cunosc… senzaţia! 😉 La ce sunt bune trufele şi despre o bănuială de… autism îmi zice Vania 😉 O presimţire de… iarnă descopăr la Cristian… Da, e pe aproape şi lupii, cel puţin, o simt! 😉 Despre… peizani şi peizance, citesc cu încîntare la Karla… Nişte ţărani, ar zice… Dinu Săraru ;)… Convieţuirea poate fi… întregită şi lucrurile, iată, se încheie… rotund…
Toate cele bune!

Anunțuri

37 de gânduri despre „Oraşul sau (şi) oamenii?…

  1. Se spune ca omul sfinteste locul. Voi insa aveti sansa sa traiti intr-un loc deja sfintit de natura. Iubesc Brasovul. Cel mai mult am rezistat fara sa-l vad 4 ani. De regula vin, daca nu in fiecare an, macar o data la doi. Ca turist. Nu ma cazez in Brasov, dar o zi o petrec in centrul vechi si pe Tampa.

    Apreciază

  2. Pentru mine Brasovul e similar cu un distonocalm. Pe vremuri, studenta fiind, dupa fiecare sesiune de vara imi petreceam o saptamana de vacanta penduland intre Predeal si Brasov. Acolo si atunci reuseam, in scurt timp, sa-mi incarc bateriile.

    Apreciază

  3. „Oraşul îţi e matcă chiar şi atunci cînd prin voia soartei ajungi departe de el”, asta cam aşa e!
    Eu am copilărit în Satu Mare şi de-o vreme încoace, nu mă mai satur de Baia Mare, deşi mi-e drag şi Clujul, Braşovul, Sibiul…
    Sunt faine imaginile de toamnă!

    Apreciază

  4. E de-a dreptul fermecator modul in care dai tu ping-urile, Flavius. In rest, oraseanule, am luat nota de pub-ul despre care ziceai, in caz ca ajung in Brasov, sa stiu unde se bea o bere buna si se asculta o muzica pe cinste 😉

    Apreciază

  5. In Romania, sunt trei orase pe care am ajuns sa le iubesc: Constanta, Brasov si Targu Mures. In primul m-am nascut si am trait multi ani. Prin cel din urma, am poposit o scurta perioada de sase luni. Brasovul il resimt, ciudat, ca pe un „acasa”, desi n-am locuit decat in apropiere.

    Purtand in min(t)e imaginea recenta a unui colt de Bavarie, amintirea Brasovului devine aproape dureroasa. Ii strabat drumurile in gand, ii rememorez imaginea draga in miez de toamna.
    Mi-ar fi placut sa nu fie nevoie sa plec, mi-ar fi placut ca lucrurile sa mearga altfel acasa…

    Apreciază

  6. Pingback: Mi-s Hoață ! «
  7. Pingback: Atemporal «
  8. Erau timpuri cand de fiecare data cand treceam cu trenul prin Brasov obisnuiam sa-mi umplu o sticla cu apa de la tasnitoarea de pe peron, pe care apoi o consumam acasa (B) ca-ntr-un ritual – o apa buna, curata, satioasa
    Si aerul tare, nepoluat..si cerul parca mai albastru ..si .. si iarasi si..
    Daca n-as fi dependent de locul unde muncesc, fara-ndoiala ca m-as stabili intr-un astfel de oras! 😉

    Apreciază

  9. îmi iubesc oraşul, flavius, cu patima celui care ştie că aici îi este locul. pe aleea tiberiu brediceanu, pe republicii, pe dealul melcilor sau oriunde… îmi iubesc oraşul şi sunt unul dintre cei care s-au bucurat de fotografiile postate de tine… pe acolo pe unde mergi tu, ajung şi eu deseori: prin oraşul nostru frumos. 😀

    Apreciază

  10. Cred ca am citit prima data o poezie de Stefan Baciu…; citez din din articolul linkuit:

    căci patria nu-i un imn prescris
    împodobit cu ilustraţii în chenare
    ea-i pînza care-o ţeşi adânc în vis
    şi se destramă’n zori c-o încîntare

    nu-i patria făcută din urale
    ci din tăceri, din doruri şi distanţe;
    o strîng din praf, la tropic în sandale
    şi-o’mprăştii’n lume în speranţe.

    Apreciază

    1. Am citit astazi foarte multe postari legate de infinit de multe probleme.Totul este trist si-mi pare rau .Eu am 63 de ani,si poate ar fi normal sa fiu eu mai dezamagita de tot ceea ce se intampla. Si totusi am un tonus bun si nu ma las . Am citit cele doua strofe din poezia lui Stefan Baciu si-mi par foarte reale din toate punctele de vedere. Prima strofa legata de sentimentele oamenilor despre patrie care contin cu adevarat ceea ce cred ca simtitm interiorizat,dar vrem unii sa le si exteriorizam.Iar a doua strofa contine ceea ce cu adevarat simte fiiecare dintre locuitorii terei cei care pleaca,parasesc tara lor.
      Am trait in timpul comunismului , si nu am fost comunista ,cu toate ca ideile erau bune dar nu erau reale ci utopice. Oamenii in general nu pot fi prin firea lor adeptii „Ce-i al meu e si al tau” .Proprietatea este pentru toti inviolabila de cand ne nastem pana murim. Deci comunismul in sine prin acest deziderat „Proprietate ” nu avea cum sa reziste la nesfarsit. Da acum este o babilonie in tot ceea ce este omenesc si sper ca totul se va rezolva in timp. Daca nu in timpul scurt care mi-a mai ramas mie de trait ,ma bucur ca nepotii vor trai totusi intr-o lume in care realitatile zilnice nu-i vor mai speria pentru ca inducerea unor grozavii care se vor intampla azi,maine sau n zile nu cred ca face bine pshicului .

      Apreciază

  11. Frumos ai mai scris…
    Optez pentru varianta: percepţiile sunt întotdeauna legate de oameni.
    Toate cele bune şi ţie!
    Cu mulţumiri… pentru încheierea rotundă 🙂

    Apreciază

  12. ”De pildă, ar fi superb să văd mai mult, mai des, oraşul… viu aşa cum îl pot descoperi în zilele de sfîrşit de săptămînă, cînd lîngă parc trotuarul se umple de picturi, gramofoane vechi şi artizanat, cînd Piaţa Sfatului e plină de tarabe şi de lume, cînd Republicii devine Corso, cînd cîntă trubadurii pe străzi, cînd coboară Junii, cînd poţi împrumuta o caleaşcă auzind clopotele din turnuri, sau cînd poţi asculta fanfara din chioşcul de pe aleea vechilor ziduri de sub Tîmpa.”

    Dacă l-ai cunoscut, cum să nu-ți dorești să-l revezi ?
    Felicitări!

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s