Fiinţa poetului

am mai văzut roata asta atunci cînd
căzusem de pe cal în pragul uşii de cavou-culcuş…
ţi-e somn de sarea ploilor curse din nori de liliac
nu, nu mi-e dor, mi-e piatra să nu se spargă de genunchiul
lucios de-atîta sete,
ţara pîrdalnicilor păuni printre vrăbii…

roteşte-ţi trupul de biserică asudată în ou
n-o să se-ntîmple nimic cu fiinţa poetului
doar se-mpreună strivite în humă coapse bătrîne, coapse tinere…

s-o caut pe Venus cu mîna-ntinsă prin jar,
murmur lepădat din coastele făcute gard împrejurul curţii…
sufletu-i ca un parc cu ceasuri privit dinspre podul ne-ncheiat în verde,
larg, preţ de-o liră!

nu, nu în braţele-zaruri ale zînei
Calyopee creştea cărămida roşie
pe cuptorul rece, cu degetu-mi mic doar
să te scot afară din scoica de ceară haihuie…

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s